Chassez le naturel

– Te pu-up!

Acel eu interior, atât de detașat uneori de propriul sine, îmi întoarce atenţia asupra lui. Sunt pare-se foarte obosit în dimineaţa aceasta de toamnӑ, altfel nu am idee cum de am putut sӑ-l ratez. Doi metri înălțime și tot atât în circumferință, trening gri-deschis de bumbac precis conturat pe corp, adidaşi albi. Fluturӑ o mână ridicatӑ sus de tot pe deasupra unui grup de copii de clasӑ primarӑ intraţi pe poarta școlii.

– Te pup, iubire!

Vocea este, bineînțeles, forţatӑ, încӑlecând nefiresc octavele. Îi răspunde neclar unul din bӑieţi, uşor identificabil datoritӑ asemӑnӑrii fizice dintre ei.

– Tata! zice Maria, intrigatӑ.
– Ce este?
– Aranjează-mi gluga! Te rog.

Aşa prins în mreje cum sunt, uit cӑ nu poate purta ghiozdanul în spate decât dacӑ gluga hainei este scoasӑ în afarӑ şi întinsӑ bine. Îi confirm cӑ aratӑ senzaţional, o strâng în mine cu mâna peste umeri şi o sӑrut pe creştet – sӑ fii cuminte, iubita, şi sӑ o asculți pe doamna, altfel disearӑ eu manânc gâtuț la cinӑ – apoi o las sӑ intre în şcoalӑ. A crescut, dar încӑ îmi îngӑduie astfel de gesturi în public.

Îl regӑsesc deplasându-se dincolo de ieşirea din curtea şcolii, discutând cu alt bӑrbat. Amicul, de dimensiuni comparabile, cu pantaloni bleumarin, şapcӑ maoţedung şi geacӑ negru-lucios, îl ascultӑ aprobând ipingescian când şi când. Merg degajaţi cu ambele mâini în buzunare la vreo douӑzeci de metri distanţӑ în faţa mea. Nu au nimic de ascuns, în consecinţӑ povestirea poate fi urmӑritӑ şi de persoanele din jur. Dupӑ toate aparenţele, a avut loc un conflict şi el, nedorind sӑ se enerveze, s-a mӑrginit sӑ avertizeze persoana din povestire cӑ ori se potoleşte, ori îi rupe capul.

Un alt pӑrinte mӑ prinde din urmӑ şi rӑmânem sӑ schimbӑm câteva amabilitӑţi. Observ cӑ şi cei doi s-au oprit în apropiere, acostaţi fiind de o femeie între douӑ vârste. Doamna pare foarte mulţumitӑ de întâlnire. Nu neapӑrat de persoanele celor doi, ci de faptul cӑ a gӑsit parteneri de discuţie. Sau de mimӑ, judecând dupӑ gesturile teatrale care însoţesc expunerea. Le relateazӑ cu maximum de indignare despre o situaţie în care un oarecare ar fi fost nerespectuos cu ea. Cei doi sunt vizibil incomodaţi de prezenţa şi volubilitatea femeii şi ar cam vrea sӑ o şteargӑ de acolo, însӑ ea ține versatӑ mâna pe braţul unuia din ei şi le prelungeşte supliciul. Se resemneazӑ amândoi şi o ascultӑ acum aplecaţi cӑtre ea, şerbi umili ducându-şi crucea pânӑ la capӑt.

Vocea lui, groasӑ pânӑ mai adineaori, a trecut din nou în registrul acut-diafan, susţinând relatarea femeii cu interjecţii neinspirat încurajatoare: „Aaa! Da? Vai! Se poate?!”. O clipӑ de neatenţie stricӑ tot efortul depus pânӑ în acel moment. Povestirea atinge un moment culminant şi, evocând o nouӑ obrӑznicie pe care trebuise sӑ o suporte, doamna izbucneşte pur şi simplu, atât sonor cât şi fizic. Cu toatӑ empatia de care este capabil, bӑrbatului în trening gri îi scapӑ necontrolabil o interjecţie, spusӑ clar şi sacadat:

– Ej’ nebun!

Și imediat, disperat, încearcӑ sӑ o dreagӑ: „Dar nu se poate! Sӑ vorbeascӑ aşa cu o persoanӑ în vârstӑ!”, însӑ deja nu mai era nimic de fӑcut.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Chassez le naturel&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s