Somelierul

Primul lucru pe care îl fӑcu în clipa în care se aşezӑ finalmente la masӑ… În fine, al doilea lucru, deoarece cu o clipӑ în urmӑ remarcase din priviri servirea întrucâtva comunӑ, care nu aţâța simţurile corespunzӑtor. Al doilea lucru pe care îl fӑcu deci fu sӑ priveascӑ conţinutul. Îl ridicӑ înspre luminӑ şi examinӑ atent culoarea. Pӑru mulţumit de ce vӑzuse, iar cei din jurul sӑu rӑsuflarӑ uşuraţi, lucru care se va mai repeta de câteva ori în urmӑtorul sfert de orӑ. Știau bine cӑ, de cele mai multe ori, chiar în acest punct, se convingea definitiv de futilitatea oricӑrei examinӑri ulterioare. Reacţia lor îl lӑsӑ indiferent, fiindcӑ a se desprinde de cele din jurul sӑu şi, în acelaşi timp, a le privi cu atenţie era totuşi un atribut al meseriei sale. Verificӑ apoi claritatea şi se declarӑ mulţumit de gradul de opacitate.

Îl aşezӑ înapoi pe masӑ şi, cu oarecari precauţiuni, dezvӑlui conţinutul şi absorbi prelung aroma pӑtrunsӑ în nӑri. Știa cӑ mirosurile sunt doar o etapӑ în cadrul degustӑrii şi cӑ, fiind practic de infinte tipuri, pot fi foarte înşelӑtoare. Impresia olfactivӑ începea sӑ oboseascӑ treptat aşa cӑ mai agitӑ puţin şi adulmecӑ din nou. Era suficient, putea trece acum mai departe.

Gustӑ puţin şi analizӑ mostra temeinic, plimbând-o fӑrӑ grabӑ prin gurӑ cu ochii în tavan. Toate cele patru gusturi primare se puteau distinge cu precizie; ceea ce cӑuta el era proporţia idealӑ, secţiunea de aur a îmbinӑrii lor optime. Dupӑ câteva secunde înghiţi, plescӑi alene şi mai luӑ o datӑ. De data asta începea sӑ îi fie clar. Pe undeva se strecurase o greşealӑ de apreciere, o variaţiune subtilӑ uşor de scӑpat profanilor. Nu şi lui însӑ. Îi era cât se poate de clar cӑ unul dintre gusturi, cel acru, nu era suficient de bine proporţionat. Trebuia sӑ fie în mod evident mai puternic, pentru a fi în acord cu momentul festivist (cӑci am uitat sӑ menţionez, suntem în seara de Anul Nou). Zâmbi imperceptibil cu indulgenţӑ, dar ezitӑ în acelaşi timp, deoarece era momentul concluziilor, iar el, fiind totuşi un gentleman, trebuia sӑ gӑseascӑ o formulare cât mai puţin supӑrӑtoare.

Deodatӑ o senzaţie neplӑcutӑ îl învӑlui. Simţea nedefinit cӑ ceva se întâmplӑ şi lui îi scapӑ, ca atunci când, în urmӑ cu câţiva ani, fusese înşelat de acel bilet infam prins de ştergӑtoarele maşinii. Cu simţurile în alertӑ, mai luӑ o gurӑ, de data asta mai sӑnӑtoasӑ. Un val de indignare îl cuprinse în momentul în care percepu o nouӑ eroare, atât de grosolanӑ încât nu îi veni sӑ creadӑ cӑ îi scӑpase de prima datӑ. Ridicӑ privirea şi spuse cu o voce din care abia se ghicea dezamӑgirea, cӑci el era totuşi un tip reţinut:

– Prea multӑ carne în salata de boeuf!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Somelierul&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s