Norii se vor fi rӑsbunat

Prin topurile de specialitate de care abundӑ muzica actualӑ, se poate gӑsi unul al celor mai celebre cupluri muzicale din istorie. Undeva în acea enumerare tipicӑ showbiz-ului, dominatӑ de artificial, scandaluri şi efemer, şi-au aflat locul discret, precum în viaţa realӑ, numele a doi muzicieni contemporani: Damien Rice şi Lisa Hannigan.

Simplist spus, Damien Rice este un irlandez care cântӑ la chitarӑ, iar Lisa Hannigan a fost o vreme partenera sa de scenӑ. Nimic nu pare mai comun de atât, cӑci este o situaţie care se poate regӑsi curent în muzica modernӑ. Exprimând în acest mod lucrurile, este dificil de spus de ce totuşi Damien pare a impresiona ascultӑtorul într-un mod cu totul neobişnuit. Dacӑ am dori sӑ explicӑm mai bine, ar trebui poate spus cӑ, în realitate, întâlnirea cu el se face în intimitatea incomodӑ a unor piese cântate cu multӑ intensitate. Cӑ liniile sale melodice par uşor de sesizat, dar au în fapt acel rafinament suprem al simplitӑţii. Sau cӑ în melodiile sale existӑ un laitmotiv legat de propriile experienţe, dând în acelaşi timp senzaţia unor vag perceptibile sublimӑri ale tristeţilor din viaţa sa. Or trebui spuse lucrurile acestea şi altele asemenea, nu ştiu, dar mai degrabӑ nu. Am putea în schimb sӑ ascultӑm melodiile sale şi sӑ povestim câte ceva despre viaţa sa, poate ne-om lӑmuri astfel mai bine o parte din nedumeriri.

I just wanted to be honest

Damien începe sӑ cânte într-o formaţie oarecare în Irlanda natalӑ, pe care o pӑrӑseşte deziluzionat fiind de modul în care funcţioneazӑ industria muzicalӑ în general. Pleacӑ, sau mai bine zis, fuge în Europa, unde timp de şase luni trӑieşte ca simplu fermier, retras undeva printre dealurile Toscanei. Acolo îşi cultivӑ singur plantele şi se hrӑneşte din ele, având revelaţii naive despre cât de repede cresc frunzele salatei dupӑ ce sunt rupte.

Revine cântând la chitarӑ prin diferite cluburi şi sӑli de teatru. Într-unul din aceste locuri o întâlneşte pe tânӑra studentӑ în istoria artelor, Lisa Hannigan, şi observӑ – la început, doar el – calitӑţile sale de cântӑreaţӑ. Devin imediat conştienţi de afinitatea lor muzicalӑ şi încep sӑ cânte împreunӑ. Pentru Damien este o perioadӑ idealӑ din punct de vedere muzical: compune aşa cum îi place şi are alӑturi câţiva muzicieni foarte buni. Mai mult decât atât, în urmӑtorii ani spectatorii vor asculta melodii despre ceea ce pare a fi însӑşi relaţia dintre el şi Lisa. Deşi nu este un lucru nou în lumea muzicalӑ, ceea ce pare surprinzӑtor de data aceasta este cӑ oamenii nu au defel senzaţia de inautenticitate care însoţeşte de obicei asemenea tentative. Ceea ce se cântӑ şi spune pe scenӑ, versurile fruste, compatibilitatea dintre cei doi şi intensitatea cu care este cântatӑ fiecare melodie, toate sunt extrem de convingӑtoare.

I lost the innocence

Damien lanseazӑ un prim album, anticipând optimist vânzӑri de câteva mii de copii. Albumul “O” este însӑ un succes uriaş în Irlanda şi apoi în întreaga lume, fiind vândut în milioane de exemplare. Acest simplu fapt schimbӑ vieţile tuturor.  Pe Damien succesul îl copleşeşte pur şi simplu ca om. Îi devine clar cӑ în noile condiţii de celebritate nu mai poate sӑ rӑmânӑ onest faţӑ de el însuşi şi de felul sӑu de a fi. Sentimentele de responsabilitate înving propriile dorințe si încearcӑ sӑ pӑstreze totul – formaţia, Lisa, pe el însuşi – pe linia de plutire. Pe fondul presiunii enorme de a scoate un nou album, a neînţelegerilor din cadrul formaţiei şi a propriilor tare se produce inevitabilul.

And she quit smoking and she quit me

Mereu şi mereu presat de cei din jur, terminӑ în cele din urmӑ un nou album, “9”, cu piese de care nu se simte în întregime apropiat. Felul sӑu de a privi viaţa îl depӑrteazӑ tot mai mult de formaţie, iar veşnicele sale gânduri depresive se mutӑ acum înspre relaţia cu Lisa. Ajuns în Europa în cadrul unui turneu de promovare, Damien convoacӑ într-o searӑ pe toţi cei implicaţi la o discuţie privind problemele colaborӑrii lor. I se pare cӑ Lisa nu participӑ cu suficient interes la întâlnire, ceea ce este în fond explicabil, deoarece ea încearcӑ de ceva vreme sӑ gӑseascӑ o ieşire dintr-o relaţie (de muncӑ? de viaţӑ?) nepotrivitӑ cu modul mai optimist în care ea priveşte viaţa. Iritat, Damien merge dupӑ ea în cabinӑ sӑ îi cearӑ socotealӑ. Acolo își pierde cumpӑtul, îi adreseazӑ cuvinte grele şi o trimite acasӑ. Imediat dupӑ concertul din acea searӑ are primele remuşcӑri şi cautӑ sӑ vorbeascӑ din nou cu ea. Lisa nu îi va mai rӑspunde însӑ nici la telefon, nici la mesaje şi nici la orice tentativӑ de a o contacta prin alte persoane. Pur şi simplu îl pӑrӑseşte, definitiv.

Hell hath no fury

De-a lungul anilor – cӑci trec de atunci nu mai puţin de şapte ani – Damien cântӑ de unul singur în mai toate ocaziile. În fine, nu singur; deseori îl acompaniazӑ câte un mare instrumentist sau are vreun invitat special. Însӑ senzaţia tuturor este cӑ scena este cumva goalӑ, cӑ aceste melodii nu sunt fӑcute sӑ fie cântate de el singur la chitarӑ. Lisa, redevenitӑ în absenţa-i Lisa idealӑ, nu mai este lângӑ el şi nu se lasӑ înduplecatӑ, chiar şi când noile piese par sӑ îi fie direct adresate. Cu timpul concertele devin tot mai rare. Se îmbracӑ neglijent, îşi lasӑ barba sӑ creascӑ şi apare doar ocazional în public. Însӑ, ca odinioarӑ în Toscana, simte cӑ nu poate sta departe de muzicӑ. Înlocuieşte spectacolele din mari sӑli de concert cu apariţii surprinzӑtoare în vreun hol de hotel sau pe la vreo grӑdiniţӑ de copii. Primul album i-a adus destui bani, iar acum cântӑ doar de plӑcere, navigheazӑ în apropierea ţӑrmului Irlandei şi încearcӑ sӑ cӑlӑtoreascӑ cât mai mult.

Felt like home

Ceva se întâmplӑ apoi în timpul pe care îl petrece în Islanda. Un cumul de factori probabil: trecerea de patruzeci de ani, izolarea în zonele apropiate de Reykjavik, întâlnirea cu oamenii potriviţi. Începe sӑ lucreze la un alt album, mai întâi greoi şi fӑrӑ chef, în aceeaşi stare depresivӑ în care s-a obişnuit sӑ compunӑ melodii. La un moment dat în aceastӑ perioadӑ reuşeşte sӑ o contacteze pe Lisa şi o întreabӑ dacӑ doreşte sӑ colaboreze cu el la una-douӑ piese. Este refuzat ferm şi foarte delicat, dupӑ cum spune chiar el. Susţine cӑ, în mod ciudat, aceastӑ discuţie îl elibereazӑ. Regӑsind treptat pasiunea din tinereţe, continuӑ sӑ se concentreze exclusiv pe scrierea melodiilor, pe care le cântӑ, le ascultӑ şi le rafineazӑ la nesfârşit spre disperarea celor alӑturi de care lucreazӑ. Într-o searӑ, la sugestia unei prietene, se închide în studio şi ascultӑ în linişte melodiile de pe album în ordinea pregӑtitӑ. La sfârşit are lacrimi în ochi şi realizeazӑ cӑ albumul, “My favourite faded fantasy”, este gata. Melodiile sale sunt aşezate inspirat într-o anume ordine şi, mai ales, povestesc ceva celor care ştiu sӑ asculte. Pare cӑ a lӑsat în sfârşit trecutul în urmӑ împreunӑ cu toate poverile pe care le-a dus în spate de atâta timp.

O menţiune într-un ultim interviu sugereazӑ însӑ cӑ, vorba lui Noica, sinele se pricepe de minune sӑ se ascundӑ de noi în cele mai adânci profunzimi interioare ale noastre.

“Nu cred cӑ noi amândoi vom mai lucra din nou împreunӑ,” spune, privindu-şi lung mâinile, “dar nu vӑd nici-un motiv pentru care nu am putea cânta împreunӑ, cândva.”

Damien Rice – Eskimo (live)

*

Vorbind despre un artist se poate cӑdea într-o capcanӑ relativ comunӑ, prin care obişnuim sӑ extindem preferinţele muzicale, literare sau de alt tip, de la autor ca performer, la omul însuşi. Cu alte cuvinte, toate cele de mai sus – viaţa aşternutӑ în muzicӑ, regӑsirea liniştii interioare şi celelalte – pot fi complet inautentice. Totul poate sӑ nu fie decât fum şi aparenţӑ, iar în realitatea de zi cu zi (semnale ar fi destule) personajele sӑ dezamӑgeascӑ cumplit. Dacӑ într-adevӑr aşa stau lucrurile, nu pot spune decât cӑ îmi pare cu atât mai rӑu pentru ei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s