Avem toţi aceeaşi mumӑ

Existӑ o apreciere destul de rӑspânditӑ la adresa celor care fac informaticӑ şi care spune cӑ programatorii (ca sӑ folosesc termenul cel mai generic folosit) sunt, în marea lor majoritate, indivizi inteligenţi, cu intelect sensibil peste medie, preocupaţi de chestiile cotidiene, buni cunoscӑtori ai tehnologiei şamd. O logicӑ greu de penetrat face ca atributele de mai sus sӑ coexiste în stranii relaţii de cauzalitate. O persoanӑ foarte oarecare va fi convinsӑ, de exemplu, cӑ intelectul se manifestӑ în ziua de azi prin posedarea de cunoştinţe ştiinţifice, ori se ştie cӑ deţinerea de ample informaţii tehnologice de ultimӑ orӑ, cum sunt cele din lumea calculatorului, este un semn de maximӑ inteligenţӑ, carevasӑzicӑ viceversa. În general impresia lӑsatӑ de aceastӑ breaslӑ este una excelentӑ şi intimidantӑ totodatӑ, urmatӑ de o senzaţie de inferioritate în faţa remarcabilelor convincţiuni ale membrilor ei, la care alte categorii de oameni nu pot decât visa. Sӑ vrei şi nu poţi gӑsi ceva mai cu moţ în ziua de azi.

Cӑ lucrurile nu stau deloc astfel a încetat de ceva timp sӑ mai fie pentru mine o simplӑ pӑrere şi a devenit un fapt. Informatica este o meserie ca oricare alta, în care distribuţia inteligenţei (care pentru masse ţine loc de educaţie sau competenţӑ profesionalӑ) nu este atât de dramatic diferitӑ faţӑ de oricare altӑ profesie care implicӑ fie şi minimal intelectul. Spre exemplu, ne putem gândi la cum sunt percepuţi medicii datoritӑ meseriei şi a competenţei specifice. Cei care cunosc îndeaproape doctori sunt deseori miraţi sӑ observe de cât de comuni sunt în viaţa de zi cu zi şi ce asemӑnӑri aproape de neconceput sunt între aceştia şi alţe categorii de indivizi.

Aş dori sӑ exemplific ceva mai direct de atât. De data aceasta, fӑrӑ a-mi justifica alegerea, nu va fi vorba de mine. Deşi experienţele de mai jos pot pӑrea nesemnificative deoarece sunt personale, le-am întâlnit totuşi suficient de des pentru a putea exprima cele ce urmeazӑ. Ele nu îşi propun sӑ susţinӑ cӑ programatorii ar fi indivizi mediocri, ci cӑ sunt inadecvaţi impresiei generale de principali purtӑtori de inteligenţӑ. Cu alte cuvinte, scopul nu este de a generaliza o falsӑ impresie, ci de a împiedica generalizarea alteia la fel de eronate. În special datoritӑ faptului cӑ simpla prezenţӑ a inteligenţei nu poate fi un surogat pentru calitӑţi cu adevӑrat importante, precum bunul simţ şi, dacӑ îmi este permis sӑ îi spun astfel, buna-simţire a lucrurilor. Mai mult, încerc sӑ evit exemple cu subiect strict profesional, deoarece intenţia nu este de a discuta nivelul generic de competenţӑ al unei meserii. Îmi doresc sӑ arӑt cât de greşit este sӑ ierarhizӑm indivizii din punct de vedere uman, considerând exclusiv modul în care percepem profesia lor.

Voi lua deci exemplul unui coleg cu care am lucrat împreunӑ timp mai bine de doi ani. În primele zile care au urmat angajӑrii lui observasem cӑ folosea la masa de prânz tacâmurile pe care ni le adusesem câţiva dintre noi de acasӑ. Nici lui nu pӑreau sӑ îi placӑ în mod deosebit cele de plastic puse la dispoziţie de firmӑ. Se ataşase mai ales de furculiţa mea, pe care o alesesem datoritӑ faptului cӑ era unica furculiţӑ cu mâner de lemn din sertarul cu tacâmuri. Ajunsese sӑ mӑ deranjeze sӑ o tot gӑsesc folositӑ şi lӑsatӑ nespӑlatӑ în chiuvetӑ. Mi-a luat ceva timp sӑ mӑ decid a deschide o discuţie care îmi repugna. Și-a cerut imediat scuze şi m-a asigurat cӑ nu este nici-o problemӑ şi cӑ totul e cât se poate de clar. Personal am fost mulţumit de modul elegant în care pӑreau cӑ se rezolvaserӑ lucrurile. A doua zi a venit la servici cu propria furculiţӑ şi chiar m-a chemat ca sӑ mi-o arate. Când am vӑzut-o, am rămas siderat: era identicӑ cu a mea! Bineînţeles cӑ de atunci le-a folosit alternativ pe amândouӑ, pentru cӑ nu reuşea sӑ le deosebeascӑ între ele (ceea ce, în fond, era corect) şi nu vedea ce altceva ar fi putut face.

Lucrând noi împreunӑ, l-am rugat la un moment dat sӑ facӑ o modificare într-o aplicaţie. Aceasta avea o paginӑ dedicatӑ mesajelor de eroare, care era cam seacӑ pentru un utilizator obişnuit. Mi s-a pӑrut util sӑ ajutӑm în vreun fel utilizatorul în cazul în care s-ar considera depӑşit de referinţele tehnice ale mesajului de pe ecran.

– Te rog, i-am spus, sӑ pui un buton sau alt control echivalent în pagina de eroare. Când apeşi pe el, mesajul de eroare de pe ecran sӑ fie trimis în mod automat pe mail administratorului aplicaţiei. Dacӑ utilizatorul nu doreşte sӑ trimitӑ eroarea, foarte bine, dar dacӑ vrea, sӑ o poatӑ face doar cu un singur click.

Rezultatul a fost cӑ pe pagina respectivӑ a apӑrut un buton care avea funcţionalitatea (prost implementatӑ, dar asta e altӑ poveste) pe care o discutasem, buton pe care scria „Send mail”. Mai departe, colegul meu s-a gândit de unul singur cӑ situaţia e de aşa naturӑ încât se impune a-i oferi utilizatorului o variantӑ. Chiar eu îi pomenisem de o decizie care ar putea fi luatӑ. Aşa cӑ a afişat un al doilea buton, iar textul acestuia era: „Don’t send mail”.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Avem toţi aceeaşi mumӑ&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s