Vocea României

Mi se pare cӑ ajunge sӑ devinӑ un lucru cât se poate de firesc folosirea unor rânduri introductive care sӑ aşeze lucrurile şi sӑ pregӑteascӑ cititorul pentru ce va urma. Sunt şi stereotipuri bune, îmi spun. Doar cӑ, de aceastӑ datӑ, m-am simţit blocat total, fӑrӑ sӑ fiu capabil sӑ mӑ gândesc la ceva cât de puţin coerent. Nu-i vorbӑ cӑ n-aş fi încercat, dar constat tot mai des cӑ nu este întotdeauna facil sӑ gӑseşti o formӑ de prezentare a unui subiect. De aceea voi începe direct de data aceasta şi voi evita orice fel de introducere, prim paragraf, cuvinte de suspensie sau mai ştiu eu ce tehnici or mai fi pentru a umple golurile de idei.

Prin urmare.

Cei care doresc sӑ se simtӑ minunat la munte în timpul sezonului de iarnӑ, ar putea încerca ca variaţiune staţiunea Azuga. Sӑ pofteascӑ dumnealor pe pârtia de schi Cazacu, sӑ vadӑ acolo ce înseamnӑ distracţie! Buna-dispoziţie, omniprezentӑ datoritӑ specificului în sine a activitӑţilor, este întregitӑ de un personaj foarte pitoresc, disponibil exclusiv sonor prin bunӑvoinţa instalaţiei de amplificare. Avem de-a face cu o celebritate a zonei, deşi nimeni nu poate spune cu mâna pe inimӑ cӑ l-a vӑzut vreodatӑ  la faţӑ (se subînţelege, cu mici excepţii), ceea ce îi face pe mulţi sӑ se îndoiascӑ pânӑ şi de existenţa sa fizicӑ. Singurul lucru palpabil este vocea sa, ubicuӑ în acel spaţiu relativ restrâns de la baza pârtiei.

Ce face, mai exact, personajul în chestiune? Nici mai mult, nici mai puţin, decât ordine. Intenţia este perfect scuzabilӑ, deoarece, fӑrӑ intervenţiile sale prompte, activitatea pe pârtia respectivӑ ar sucomba sub povara mulţimii de vizitatori needucaţi în ale rigorilor schiatului. Aceştia ar zburda nestingheriţi dincolo de marcajele de tip „skiers only” şi ar provoca periculoase coliziuni cu admirabilii schiori. Sarcina sa este, dupӑ cum se poate deduce deci, foarte simplӑ: ori de câte ori o persoanӑ neechipatӑ corespunzӑtor intrӑ în zona pârtiei, este imediat identificatӑ şi apostrofatӑ aspru de la înӑlţimea difuzorului. Sӑ îl vadӑ toatӑ lumea pe imberb cum se plimbӑ ca la el acasӑ, punând în pericol tendoanele şi oasele sportivilor din jur.

Interesant este cât de eficientӑ se dovedeşte a fi aceastӑ abordare. Atmosfera, altfel destul de îngheţatӑ de la baza pârtiei, se învioreazӑ brusc în momentul în care se aude vocea sa tunând în difuzor: „Dragi schiori, dragi pӑrinţi, iatӑ cӑ liniştea zilei de azi este iarӑşi perturbatӑ de încӑ o persoanӑ care nu înţelege ce înseamnӑ comportamentul permis pe o pârtie de schi!” Suntem toţi scoşi din letargie şi ne strâmbӑm gâtul în cӑutarea individului sau individei care a încӑlcat sfântul regulament. Deseori însӑ nici nu apuci sӑ identifici ceva precis cӑ auzi mai departe: „Domnule cu pantaloni negri, care te deplasezi cu atâta nepӑsare…!” Dacӑ se întâmpla sӑ te mişti chiar în acea clipӑ şi mai ai şi ghinionul de a fi bӑrbat, acesta este momentul în care te opreşti cu spaimӑ şi îți verifici culoarea pantalonilor. E una din rarele ocazii în care descoperi cӑ sunt maro şi o faci cu uşurare. Îti revii şi ridici din nou capul, fiind gata sӑ îl înfierezi pe delincvent mai proletar decât toţi. „Dumneata, care priveşti aşa de nevinovat în jur! Chiar nu înţelegi cӑ nu ai voie pe pârtie fӑrӑ clӑpari şi echipament regulamentar de schi? Și fӑrӑ o minimӑ decenţӑ?” Apostrofӑrile continuӑ, este invocatӑ Legea, sunt chemaţi sӑ intervinӑ cu fermitate jandarmii, ceea ce în general face persoana în cauzӑ, care altfel blesteamӑ printre dinţi, sӑ se ascundӑ preventiv şi cu mare grabӑ printre spectatori.

Vocea din eter ascunde însӑ resorturi mai subtile, dublate de o şiretenie de viceprimar al unui mic oraş de provincie. Uneori se poate auzi pornind într-o tiradӑ filosoficӑ, pomenind de schi ca fiind acel sport nobil, practicat prin excelenţӑ de oameni de facturӑ cu totul deosebitӑ. Cu voce potolitӑ, care prin comparaţie este perceputӑ ca fiind sensibilӑ şi caldӑ, atrage atenţia asupra norocului nostru de a fi acolo în acel moment din timp, într-o dupӑ-amiazӑ atât de însoritӑ, într-o companie atât de perfectӑ. Sunt oameni pe lumea asta care nu au aceastӑ şansӑ a întrunirii atâtor condiţii optime şi faţӑ de care, tocmai din aceastӑ cauzӑ, ar trebui sӑ ne purtӑm cu multӑ îngӑduinţӑ. Poate cӑ aceştia au probleme de viaţӑ, de sӑnӑtate sau de vedere, precum (şi e lesne de imaginat ce se întâmplӑ din acest moment cu nivelul de decibeli) „…doamna în roşu care se plimbӑ dezorientatӑ în preajma telescaunului. Trimiteţi, dom’le, pe cineva dupӑ doamna, ajutaţi-o sӑ îşi caute ochelarii în zӑpadӑ, sӑ realizeze unde se aflӑ şi sӑ lase sportul  în seama celor care vor sӑ îl practice!”.

Am fi tentaţi poate sӑ minimizӑm meritele educative ale personajului în chestiune. O plimbare pânӑ la pârtia vecinӑ nesupravegheatӑ dezvӑluie o atmosferӑ sensibil mai haoticӑ. Majoritatea accidentelor de schi din Azuga pe aceastӑ a doua pârtie au loc. Și tot aici am vӑzut cu ochii mei ceva greu de conceput pânӑ şi într-o ţarӑ obişnuitӑ cu multe. Într-una din zile, dintr-o maşinӑ parcatӑ la buza intrӑrii pe pârtie, au ieşit doi inşi destul de masivi în zona medianӑ. Purtau un grӑtar în braţe, urmaţi fiind de cele douӑ consoarte încӑrcate cu cele trebuincioase pentru chiolhan. Chestionaţi de doi jandarmi, au susţinut cӑ planul lor era sӑ-şi pregӑteascӑ masa într-o zonӑ mai izolatӑ a pârtiei, cӑ nu şi-ar fi dorit sӑ deranjeze pe cineva. În acel moment, i-am spus prietenului meu alӑturi de care îngheţam în aşteptarea copiilor, cӑ nu credeam vreodatӑ sӑ ajung sӑ îl regret pe posesorul vocii de la Cazacu. L-aş universaliza, dacӑ s-ar putea, pe teritoriul întregii Românii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s