Perplexitӑţi

Îmi vine sӑ fac precum o babӑ, sӑ o scuip sӑ nu o deochi, cӑ tare mӑ mai minunez de ce grozav de multe lucruri ştie fӑrӑ ca eu sӑ am mӑcar habar!

Într-o zi în casa noastrӑ a apӑrut un abac. Seara ne prinde pe toţi în sufragerie într-un moment de oarecare linişte, fiecare fiind cu ale lui. La un moment dat, realizez cӑ mândra, întinsӑ de-a dreptul pe covor, mutӑ piesele pe abac şi de ceva vreme tot numӑrӑ: douӑ’ş’patlu, douӑ’ş’cinci, douӑ’ş’şase. Ajunge la 30, apoi trece cu hopuri la 31. Eu, lângӑ ea, o privesc siderat (nu sidefat). Zice şi 39, ezitӑ, se uitӑ la mine şi continuӑ: o sutӑ! Mânca-o-ar tata, îmi spun în gând ca baba de mai sus, şi îi zic apoi cu voce tare: nu o sutӑ, 40! De unde oare o fi învӑţat sӑ numere pânӑ aici?

*

Altӑ searӑ ne gӑseşte pe amândoi discutând, ea cu un an mai mare, eu cu nişte fire albe de asemeni în plus. Încerc sӑ îi povestesc despre ceva ce s-a întâmplat acum vreo douӑ mii de ani:

– Au trӑit cu foarte mult timp in urmӑ, cândva pe vremea lui Traian, zic şi mӑ opresc încurcat, anticipând întrebӑrile despre aceastӑ perioadӑ pentru ea greu de potrivit în timp şi pregӑtindu-mӑ în premierӑ pentru alte divagaţii despre traiani, decebali şi alţii asemenea.

Ea, însӑ pufneşte în râs a “glumeşti cu mine”:

– De pe vremea lui Traian? Cum, a lui Bӑsescu?

Raman mascӑ.

– Nu Traian Bӑsescu, tӑticuţ. Traian, care a fost împӑrat roman. Cel care a cucerit Dacia demult de tot, pe când…
– Dacii şi romanii, tati?

E clar, lipsesc cam mult de pe acasӑ.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s