Lumea Sofiei

Deseori, în pauzele dintre cursuri, obişnuiam sӑ dau o fugӑ pânӑ la liceul din apropiere, acolo unde învӑţa viitoarea soţie. Ne vedeam, stӑteam de vorbӑ puţin, schimbam un sendviş, în fine, ne petreceam timpul acela frugal cam în acest mod. Într-una din zile, m-a dus de mânӑ la biblioteca liceului, sub imperativul unei promisiuni fӑcute bibliotecarei. Aceasta auzise de-a lungul timpului tot felul de poveşti despre mine şi, atrasӑ în special de ideea cum cӑ aş fi un cititor pasionat, dorise sӑ mӑ cunoascӑ personal. Stând, îmi amintesc, cam foarte drept în faţa ei, am fost interogat preţ de câteva minute cu întrebӑri din care, bӑnuiesc, încerca sӑ îşi facӑ o idee despre preferinţele mele literare (ceea ce era practic imposibil cât timp îi vorbeam de Old Shatterhand laolaltӑ cu personaje din Lamartine). În cele din urmӑ a avut grijӑ sӑ nu plec cu mâna goalӑ: mi-a pus în braţe Lumea Sofiei şi m-a asigurat cӑ o sӑ îmi placӑ mult, mai ales la a doua lecturare.

Am citit de atunci nu de douӑ ori, ci de vreo douӑzeci de ori aceastӑ carte, foarte inteligent scrisӑ şi utilӑ pentru orice profan în ale filosofiei. Cititorul urmӑreşte iniţierea Sofiei Amundsen în istoria filosofiei începând cu Grecia anticӑ şi pânӑ la existenţialiştii moderni. Cartea este construitӑ într-o manierӑ ciudatӑ, lӑsând senzaţia cӑ privim cumva pe furiş la cele trӑite de Sofia, ea însӑşi conştientӑ cӑ ar putea fi privitӑ astfel. Procesul de învӑţare este de fapt o cӑlӑtorie pe care fata o face condusӑ fiind de un profesor. Unele dintre ideile învӑţate îi rӑmân Sofiei mai prezente în minte decât altele şi se trezeşte cӑ înţelege mai bine anumite lucruri care i se întâmplӑ doar pentru cӑ au sens (şi aproape cӑ numai pentru ea au sens) similar, de exemplu, cu lumea atomizatӑ a lui Democrit sau cu relativitatea simţurilor gânditӑ de Berkeley. Nici mӑcar nu sunt, sӑ spun aşa, cele mai esenţiale idei filosofice cu care ia contact, şi totuşi acestea şi nu altele o intrigӑ cel mai mult şi dau sens din perspectiva ei întâmplӑrilor prin care trece.

De altfel, chiar şi multe din poveştile noastre populare au ca temӑ secundarӑ sau principalӑ cӑlӑtoria. Mai întotdeauna este vorba de un voinic sau de un fiu de împӑrat care pleacӑ în lume în cӑutarea unui lucru anume. Povestea propriu-zisӑ se desfӑşoarӑ în spaţiul acestei cӑlӑtorii şi în lumea ei specificӑ. O lume strӑinӑ care însoţeşte drumul personajelor, înconjuratӑ de propriile ei forţe stranii, cumva magicӑ s-ar putea spune, de vreme ce eroii sunt sfӑtuiţi sӑ umble cu mare atenţie întru ea şi fiind apoi ajutaţi de tot felul de alţi oameni sau lighioane pentru a nu fi prinşi în mrejele ei. Însӑ în acelaşi timp, o lume întru care personajul pӑtrunde cu întreaga lui fiinţӑ şi pe care pӑrӑsind-o la final, ambii, personaj şi lume deopotrivӑ,  se trezesc definitiv schimbaţi.

*

Este ciudat ce lucruri îți pot rӑmâne în memorie dintr-o cӑlӑtorie.

Am hodinit întins pe iarbӑ pe platoul munţilor Baiului şi am hoinӑrit prin gânduri privind pe deasupra Bucegilor din faţa mea, într-o profunzime a pӑcii interioare pe care o mai întâlnisem cândva printre copacii şi terasamentele Sarmisegetusei Regia.

Dintre toate minunile peşterilor Liliecilor, Polovragi şi Muierii, animale preistorice, oameni ai cavernelor, înaripate ascunse, stalactite şi stalagmite, pasaje circulabile şi galerii inaccesibile omului, din toate legendele acestora şi din multitudinea poveştilor locului am rӑmas mai ales cu amintirea Ursului din Baia de Fier, cel mai mare, mai grozav şi mai blând câine din câte mi-a fost dat sӑ vӑd vreodatӑ.

Am aflat la rândul meu câte ceva despre liniştea contemplativӑ de la malul mӑrii între douӑ diguri la Cap Aurora, într-o lume în miniaturӑ mӑrginitӑ de un gard viu în vârful cӑruia melci curajoşi hoinӑreau alene, discretӑ grӑdinӑ japonezӑ pӑzitӑ de alge şi nisip colţuros împotriva vânzolelilor de tot felul.

Rӑtӑcindu-ne în apropierea Medgidiei, am lӑsat în urmӑ dealurile acelea minunate ale Dobrogei, pustii ca o deziluzie, şi am regӑsit plin de regrete drumul spre casӑ.

La o modestӑ casӑ din Râu de Mori, izolatӑ la malul unui lac de acumulare şi inclusӑ în circuitul turistic cu multӑ indulgenţӑ, am mâncat o oalӑ întreagӑ pregӑtitӑ de gazdӑ pentru copiii ei care urmau sӑ se întoarcӑ acasӑ şi care s-a dovedit a fi cea mai bunӑ ciorbӑ de vӑcuţӑ din viaţa mea.

Am privit cu evlavie lumina de amiazӑ care îmbrӑca Madonna neagrӑ din interiorul Sagradei, pentru ca apoi sӑ rӑmân în contemplaţie în faţa unei cruci mici de lemn agӑţatӑ discret pe un perete central, spunându-mi cu un zâmbet anume pe chip, cӑ mӑ aflam în faţa unei evidenţe fӑrӑ de tӑgadӑ şi cӑ acest firav simbol susţinea întreg rocambolescul gaudian.

De unde sӑ mai ştiu eu despre frumuseţea dealurilor Moeciului, când în priviri o am şi astӑzi doar pe Maria urcând pe un tobogan cu capul lӑsat mult pe spate şi râzând cu toatӑ fiinţa ei, ceea ce mi s-a pӑrut de atunci încoace a fi însӑşi imaginea copilӑriei.

M-am trezit absent în mijlocul staţiunilor montane şi a disensiunilor apӑrute între vecinii cu care împӑrtӑşeam ziua sfântӑ de Paşte, zâmbind plimbӑrilor de deunӑzi cu copiii, când timp de ore întregi pe drumuri de munte şi prin pӑduri pline de haite de lupi, urşi şi alte fiare de poveste, ne îndreptam cu toţii cӑtre cascade şi canioane cu denumiri înfricoşӑtoare.

Nimic nu m-a impresionat mai mult în periplurile transalpine decât nemişcarea iezerului de dincolo de Luncile Prigoanei, în inima munţilor Șureanu, ale cӑrui incredibile culori de suprafaţӑ le-am admirat pânӑ când am fost literalmente luat cu forţa cӑtre cabanӑ de ceilalţi.

Mi-am lipit obrazul de pielea mӑtӑsoasӑ a minunaţilor cai de la Daneş, de care mӑ apropiam în momentele în care Maria îl cӑlӑrea în manej pe cei mai uriaşi dintre ei, desprinzându-mӑ de câte unul doar pentru a-mi poposi dialogurile tӑcute spre altul.

M-am îndrӑgostit de serenitatea Biertanului, de vechimea uliţelor şi caselor satului şi de solemnitatea bisericiii-cetate, unde i-am gӑsit Mariei în firidele pereţilor unui turn pӑrӑsit câteva ouӑ de liliac, iar apoi, drept compensaţie, ea aproape cӑ a blocat un complicat mecanism vechi de câteva sute de ani care strӑjuise pânӑ atunci una din magnificele uşi interioare ale bisericii.

Calator pasager - colaj

Câte or mai fi şi nu îmi amintesc de ele acum!

Însӑ cele mai profunde amintiri ne sunt date de interesul pe care-l simţim faţӑ de un om oarecare, personaj care ne fixeazӑ amintirea în jurul cӑlӑtoriei, a spaţiului în care ne-am mişcat şi a timpului pe care l-am petrecut departe de ceea ce ne este familiar. În atari ocazii, ne trezim parte din acel moment magic în care aruncӑm o privire scurtӑ, foarte fugarӑ, unei clipe din viaţa unui strӑin. Nu este, fireşte, „orice” clipӑ, iar privirea, oricât de pasagerӑ ar fi, nu rӑmâne fӑrӑ urmӑri. Imaginea din acea clipӑ ne poate urmӑri apoi intermitent în viaţӑ, apӑrând mai des sau mai rar, dupӑ cum a fost şi întipӑrirea ei în noi. Deşi pornim în cӑlӑtorie alӑturi de alte persoane, de obicei impresiile de acest tip apar doar în singurӑtate, sunt ale noastre numai. În fond, ne vom aminti mereu cӑ am vӑzut şi noi o Sophie cândva, poate în urmӑ nu cu mulţi ani, în mijlocul unui târg dintr-o piaţӑ de oraş transilvӑnean, cӑ s-a întors spre noi şi ne-a zâmbit.

Calator pasager - Sofia

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Lumea Sofiei&8221;

  1. Desinențe 20 Aprilie 2015 / 20:08

    Reblogged this on Desinențe and commented:
    Sophie e o formă de exprimare, e o stare , dar și acel moment căruia îi poți oferi o anumită împortanță doar de tine știută. Se extinde această lume, iar eu o vizitez cu mare plăcere! Vă recomand …

    Apreciază

  2. krossfire 2 Decembrie 2015 / 18:51

    Eu am prins cartea cand eram mai maricel, in editia Editurii Univers, livrata odata cu ziarul Cotidianul (care inca exista in 2007, an in care eram inca in facultate). Pe langa lectia de filosofie, cartea este si o lectie de perspectiva narativa.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s