Cine nu are moş Ene, sӑ îşi cumpere

În primele zile de viaţӑ o legӑnam cu mişcӑri largi şi amplitudini care nӑşteau aoleuri sonore din partea bunicii. Aşa încercam eu, zice-se, sӑ liniştesc copilul şi sӑ îl invit spre ale somnului. Culmea este cӑ eram cât se poate de conştient cӑ numai normalӑ nu se putea numi procedura respectivӑ, dar de disperare ajungi deseori sӑ faci lucruri negândite prea mult. Ameţitӑ bine de balansuri repetate de câteva ori la rând, își întrerupea într-adevӑr plânsetele sau scâncetele, doar pentru a le relua apoi cu acea vigoare pe care numai odihna de jumӑtate de minut ţi-o poate reda. Cine ştie, mӑ gândeam eu în sinea mea, poate cӑ într-adevӑr îi place legӑnatul, aşa cӑ reluam operaţiunea aminitindu-mi, nici eu nu ştiu prea bine de ce, de o muncӑ anume pomenitӑ în legendele elene.

Mai târziu, mӑ aşezam în pat cu picioarele întinse şi o culcam pe ele cu faţa în sus. O legӑnam astfel vreo paişpe zile pânӑ adormea. Când în sfârşit se întâmpla şi asta, mami o lua cu grijӑ şi o depunea în pӑtuţul ei, în timp ce eu mӑ gândeam cӑ faptul de a încerca sӑ îți mişti degetele de la picioare şi a nu reuşi este oarecum haios. Apoi a mai crescut şi a decis cӑ nu mai poate fi vorba de somn în lipsa unei conversaţii adecvate. Conversaţie adecvatӑ însemna în mintea unui bebe ca tata sӑ ia frumos o încrengӑturӑ întreagӑ din regnul animal şi sӑ o treacӑ în revistӑ. Este un truism, îmi spuneam încӑ de pe atunci oftând şi dezvoltând în timp o durabilӑ repulsie faţӑ de termenul cu pricina.

La o copiliţӑ atât de micӑ, era pur şi simplu incredibil de cât spaţiu avea nevoie pentru a-şi desfӑşura în tihnӑ somnul. Pӑtuţul de bebe a fost înlocuit rapid de unul pentru copii cu câţiva ani mai mari, a cӑrui suprafaţӑ extinsӑ permitea mult mai bine rostogoliri şi ţucahare în mijlocul nopţii. A fost o decizie de forţӑ majorӑ, varianta fiind ca noi sӑ renunţӑm definitiv la somnul în stil clasic. Pânӑ atunci bebele se mutase deja în patul din dormitor împreunӑ cu mami, care, dupӑ încӑ o vreme, obişnuia sӑ o lase singurӑ pe ditamai divanul şi sӑ se mute pe canapeaua din sufragerie. E inutil de spus pe unde ajungeam sӑ dorm eu. Între timp, ea varia cu regularitate locaţiile, ocupând paturi, canapele, fotolii, margini de mobilӑ, sertare, portbagajul de maşinӑ (acolo unde se putea şi servi masa), în fine, genul acesta de spaţii unde se putea odihni liniştitӑ, departe de variantele incomode oferite de clasicul dormitor.

Cea mai sigurӑ metodӑ de a adormi frumoasa neadormitӑ rӑmӑsese însӑ plimbatul cu cӑruciorul. La început, simpla aşezare în cӑrucior avea pentru ea practic efectul instantaneu al unui somnifer puternic. O vreme ne-am liniştit şi am ajuns sӑ iubim din nou viaţa. Apoi iarӑşi nu a mai fost aşa de simplu, cӑci un copil se naşte cu o abilitate uluitoare de a pӑstra mereu ceva brownian în viaţa ta. Într-un târziu am descoperit cӑ mersul cu cӑruciorul pe teren accidentat avea acel je ne sais quoi care te poate obosi enorm. De mirare era cӑ se întâmpla uneori sӑ o oboseascӑ pe ea prima, înaintea noastrӑ. Soluţia asta de avarie a funcţionat câteva sӑptӑmâni bune, ceea ce bineînţeles înseamnӑ o perioadӑ lungӑ de timp pentru un copil mic, respectiv ani-luminӑ în percepţia unor proaspeţi pӑrinţi.

Ca sӑ fie treaba oablӑ, cândva, pe la grӑdiniţӑ, a renunţat definitiv la somnul de dupӑ-amiazӑ. În pofida numeroaselor discuţii şi chiar exemple date de mine, complet dezinteresate şi fӑrӑ legӑturӑ cu sentimentul de sfârşealӑ resimţit invariabil dupӑ o masӑ bunӑ de prânz, nu s-a mai putut face nimic. Din fericire, mândra a compensat cu o perioadӑ lungӑ de somn în timpul nopţii, al cӑrui interval orar, apropiat de cel indicat în revistele de specialitate, ne-a atras de fiecare datӑ oarecari antipatii din partea altor pӑrinţi.

De atunci adormim ca orişice copil normal, cu lumina aprinsӑ în camera alӑturatӑ şi uşa crӑpatӑ larg, cu pӑturica strânsӑ la piept, cu capul pe o pernӑ sub care se pitesc tot felul de lucruşoare, altӑ pernuţӑ mai micӑ strânsӑ la piept şi, prin împrejur, câteva pluşuri aşteptându-l şi ele cuminţi pe Morfeu. Și, eventual, cu tata alӑturi.

patut

Anunțuri

Un gând despre &8222;Cine nu are moş Ene, sӑ îşi cumpere&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s