Cu sau fӑr’ de soţ

În Jurnal, St. imagineazӑ la un moment dat o propunere fӑcutӑ de cӑtre Necuratul în persoanӑ, pentru a semna împreunӑ cu el un act care sӑ certifice cӑ doi şi cu doi fac patru. Invitaţia este refuzatӑ ferm: nici prin cap nu îmi trece sӑ fac aşa ceva, cӑci nu mi-aş pune semnӑtura în acelaşi loc cu respectivul nici mӑcar pentru a afirma amândoi existenţa lui Dumnezeu.

Fireşte, discuţia aici este amplӑ şi se învârte în jurul înţelegerii greşite a îndemnului de a da Cezarului şi lui Dumnezeu pӑrţi diferite din viaţӑ. Confuziile apar şi se cer a fi lӑmurite atunci când în locul Cezarului îşi face apariţia dracul în carne şi oase, ceea ce schimbӑ fundamental lucrurile. Cezarul, stӑpânirea oficialӑ a acestei lumi cum ar veni, poate cere diverse lucruri de la om (cetӑţean) şi este îndreptӑţit sӑ o facӑ. În clipa în care dumnealui îi cresc corniţe şi cautӑ sӑ se preocupe de lucruri din afara sferei de activitate subsumate, orice înţelegere de orice tip trebuie respinsӑ ori anulatӑ imediat, oricât de nevinovatӑ ar pӑrea.

Dar alt aspect mӑ intereseazӑ acum, unul mult mai frivol şi mai potrivit pentru o discuţie à la légère, şi anume acela cӑ nu orice alianţӑ ajutӑ unei cauze, oricare ar fi aceea. Ba dimpotrivӑ, de cele mai multe ori o alӑturare nefericitӑ faţӑ de o persoanӑ sau de un grup anume face infinit mai mult rӑu decât o eventualӑ solititudine. Îndemnul din rândurile de mai jos este nici mai mult, nici mai puţin, decât a privi mai cu atenţie haina în care se îmbracӑ cel care susţine aparent aceeaşi idee cu a noastrӑ. Cӑ acoperӑmântul este doar un accident vestimentar sau chiar o hainӑ croitӑ dupӑ chipul purtӑtorului ei, rӑmâne cu atât mai interesant, şi util, de descoperit (am zis cӑ abordarea e frivolӑ).

Fiecare dintre noi este sensibil faţӑ de anumite aspecte sociale. Unuia îi repugnӑ politicul indigen, altul iubeşte şi câinii vagabonzi, cutare militeazӑ pentru egalitatea în drepturi, pentru un sistem de sӑnӑtate publicӑ decent, ori pentru şosele mai bune. Nu se poate imagina o cauzӑ care sӑ nu își poatӑ gӑsi ecou pe undeva într-o mulţime de alţi indivizi care sӑ împӑrtӑşeascӑ exact aceleaşi opinii sau convingeri. Problema rezidӑ, ca de obicei, în mult hulitele şi prost înţelesele nuanţe. Pentru binele propriu, nu stricӑ sӑ dӑm dovadӑ de un oarecare fler în a-l alege pe cel alӑturi de care plӑnuim sӑ mӑrşӑluim. Nu te poţi afişa chiar alӑturi de oricine pentru a-ţi susţine ideile. În marea majoritate a cazurilor, se dovedeşte extrem de benefic de a te întreba cu cine te faci frate pentru a trece puntea înainte de trecerea propriu-zisӑ. E mai comod sӑ nu o faci: o datӑ pur şi simplu pentru comoditatea în sine (justificare standard pentru orice decizie), iar apoi pentru cӑ o selecţie mai criticӑ scade de obicei din massa de susţinere a ideii personale. Mi s-ar putea obiecta cӑ, în fond, fac apologia compromisului şi cӑ în multe situaţii compromisul este bun, ba chiar unica opţiune. Aşa este, numai cӑ nu se susţine ca argument universal. În multe situaţii compromisul e bun, dar nu în toate. În anumite situaţii ar fi mai corect spus, iar acest termen induce imediat ideea unei gândiri critice, prin care situaţiile respective se cer a fi identificate şi separate unele de altele, efort pe care nu sunt mulţi convinşi sӑ îl facӑ.

Sӑ presupunem cӑ m-aş uita, de exemplu, la opulenţa de care dӑ dovadӑ clasa politicӑ de la noi. Oriunde aş deschide subiectul, nu aş avea probleme sӑ gӑsesc zeci de susţinӑtori ai aceleiaşi impresii. Doar cӑ imediat apar şi deosebirile: eu vorbesc despre opulenţa dincolo de suportabilul decenţei, în timp ce majoritatea este blocatӑ în costurile ţinutelor cutarei doamne politician. Mi se pare cam frivolӑ şi limitatӑ o astfel de abordare, dar aş putea fi convins sӑ blamez şi eu nevoile sexului conlocuitor, sensibil mai costisitoare decât ale altora în orice combinaţie socialӑ posibilӑ. Sunt dispus prin urmare sӑ mӑ pӑstrez la un nivel de discuţie mai simplist de dragul compromisului, numai cӑ între timp îmi privesc mai atent preopinenţii. Câtӑ îndreptӑţire îţi imaginezi cӑ poţi avea în ochii altora sӑ discuţi despre indecenţa unei genţi de mii de euro cât timp poşeta dumitale este ruptӑ, zgâriatӑ şi plinӑ de pete de murdӑrie? Este oare în regulӑ sӑ discuţi (nota bene, în mod public) despre moralitatea unei femei, iar dumneata sӑ te exprimi exclusiv birjӑreşte, inclusiv când te adresezi copilului pe care îl ţii de mânӑ? Cum poţi pretinde sӑ te respecte cineva, fie el/ea persoanӑ publicӑ, când pe tine însӑţi nu te tratezi cu un minim de respect?

Rӑspunsurile la astfel de întrebӑri pot fi şi afirmative, nu zic nu. Se poate discuta public despre ţinute, poşete şi moralitate, independent de bunul simţ al respectivului. Ce vreau sӑ spun este cӑ efectul pe care îl produc astfel de oameni este deseori unul exact pe dos decât pe care şi l-ar dori. Şi sunt exemple peste tot. Nu este amuzant, ca sӑ nu îi zic altfel, cӑ cei mai nemulţumiţi şoferi de circulaţia pe drumurile publice sunt taximetriştii? Este oare oportun ca persoane anorexice sau dimpotrivӑ supraponderale, ori cei care consumӑ pachete întregi de ţigӑri pe zi, sӑ vorbeascӑ de rӑu de-a valma medicii, spitalele şi sistemul de sӑnӑtate în totalitatea lui? Cum pare atunci când insul de lângӑ tine, care comenteazӑ competent luxul afişat cu mult prost-gust de cutare persoanӑ publicӑ, se dovedeşte cӑ încӑ nu a descoperit sӑpunul?  Nu pare nimӑnui curios faptul cӑ experţii în orice, de la medicinӑ la teologie, sunt exclusiv cei neduşi la bisericӑ? Oare nu par lipsiţi de cel mai elementar bun simţ acei moralişti ale cӑror limbaj şi comportament sunt imposibil de suportat de oameni cu adevӑrat decenţi? Aceşti oameni îşi fac un deserviciu atât lor cât şi ideii pe care se întâmplӑ sӑ o susţinӑ. Cӑci pe fond unii dintre ei s-ar putea sӑ aibӑ dreptate uneori: drumurile proaste, sistemul de sӑnӑtate, indecenţa publicӑ şi celelalte sunt lucruri care trebuie amendate. Însӑ oamenii cu adevӑrat preocupaţi de problemele respective s-ar putea sӑ fie interesaţi şi de motivele din spatele unor idei care par la prima vedere comune cu ale lor. Iar motivele sunt uneori manifeste, sunt scrise de-a dreptul pe fruntea posesorilor.

Un loc în care se poate observa mai bine ce doresc sӑ spun este şcoala. Existӑ o mulţime de oameni inteligenţi, în egalӑ mӑsurӑ din interiorul şi din afara sistemului, care sӑ fi vorbit deja în mod competent despre problemele învӑţӑmântului autohton. Aceleaşi nemulţumiri se pot afla şi în registrul difuz al opiniei publice, doar cӑ, deşi par identice, diferӑ în privinţe esenţiale. Dacӑ stau sӑ mӑ uit cine pune în discuţie calitatea educaţiei din şcolile noastre, mӑ apuc cu mâinile de cap. Acasӑ dumnealor nu aratӑ a se preocupa prea mult de copii sau, când o fac, procedeazӑ expeditiv şi nevrotic, pe la şcoalӑ trec doar la şedinţele trimestriale, nu au idee despre ce se predӑ, despre ce se cere, despre ce dificultӑţi sunt, despre ce nevoi reale are propriul copil la şcoalӑ şi în ce mediu învaţӑ. Altfel, îi auzi cӑ sunt nemulţumiţi de manuale, aşa în general, cӑ profesorii au in corpore un renume prost, cӑ altul le-a pomenit de bani pentru o obscurӑ serbare de sfârşit de an (iarӑşi!), cӑ propriul copil e fӑrӑ îndoialӑ dezavantajat deoarece alţii iau note mari şi al lor nu şi aşa mai departe. La prima vedere pӑreau oameni cu care se puteau împӑrtӑşi aceleaşi preocupӑri pentru educaţie. Luaţi la bani mӑrunţi, se dovedesc a fi pӑrinţi care şi-au pasat frumos din responsabilitӑţi pe umerii celorlalţi şi acum discutӑ convenabil despre bine şi rӑu.

La responsabilitate voiam sӑ ajung şi la modul în care este ea înţeleasӑ. Are cineva, oricine, sau nu dreptul de a spune cӑ mori cu zile în spitale? Fireşte cӑ are. Dar ar fi bine sӑ se aştepte sӑ nu fie luat prea în serios, câtӑ vreme ideea lui de fineţe gastronomicӑ este şaorma cu cola. Dacӑ scopul respectivului este sӑ rӑbufneascӑ, sӑ defuleze o parte din nemulţumirile strânse de-a lungul timpului, ori sӑ declame cu voce tare adevӑruri, ei bine, s-ar putea spune cӑ scopul a fost atins. Dacӑ, pe de altӑ parte, încearcӑ sӑ convingӑ pe cineva de necesitatea schimbӑrii sistemului de sӑnӑtate, mi-e teamӑ cӑ tocmai a eşuat lamentabil. Cum poţi pune în discuţie proasta administrare a sӑnӑtӑţii publice, cât timp arӑţi în public cӑ nu eşti în stare sӑ ai grijӑ de propria sӑnӑtate? Este o naivitate enormӑ sӑ crezi cӑ vorbele tale ajung aşa cum trebuie la cineva în aceste condiţii. Și la fel se întâmplӑ şi cu alte situaţii. Problemele de familie sunt dezbӑtute de burlaci ori mai rӑu, sӑnӑtatea de inconştienţi, educaţia de pӑrinţi indiferenţi, etica de cӑtre grobieni şi aşa mai departe. Ai senzaţia cӑ pentru oricare cauzӑ în parte sunt aleşi cei mai neadecvaţi susţinӑtori ai ei cu putinţӑ. Nu pot sӑ nu mӑ gândesc ce benefic ar fi pentru aceşti oameni şi deopotrivӑ pentru ideile pe care le susţin, dacӑ ar arunca când şi când o privire cӑtre propriul sine şi ar încerca mai întâi sӑ corecteze din cusururile proprii înainte de a milita pentru asanarea publicӑ a aceloraşi defecte.

Sӑ facem deci lucrurile bine ca sӑ nu le facem rӑu. Un mod de a te arӑta responsabil este de evita fraternizarea cu oricine se nimereşte. Adicӑ cu cei mai vizibili dintre toţi, cei mai vocali, cei mai gregari şi cei mai „competenţi”, ori cu cei prea-grӑbiţi de a generaliza orice, ori în fine cu cei fatal inautentici datoritӑ incapacitӑţii de a-şi vedea bârna din propriul ochi. Cu cât subiectul este mai serios, cu atât mezalianţele se cer a fi mai atent fӑcute. Altfel, te poţi oricând trezi cӑ ţi se fluturӑ în faţӑ o hârtie, unde propria semnӑturӑ stӑ alӑturi de a altcuiva pe care dreapta socotinţӑ îţi spune, tardiv, cӑ mult mai bine ar fi fost dacӑ l-ai fi evitat din timp.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Cu sau fӑr’ de soţ&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s