Cӑrӑbuşul de aur

Privesc drept în ochii ei de cӑţel cuminte şi ezit. Știu eu foarte bine cum se vor desfӑşura lucrurile, adicӑ în exact acelaşi mod ca întotdeauna. Îi spun oftând:

– Bine, dar doar douӑ minute sӑ fie!

Zboarӑ înapoi pe uşa de la intrarea în apartament pe care o lasӑ deschisӑ în urma ei şi dispare în grӑdina din faţa blocului. Închid eu uşa, gândindu-mӑ, mai mult ca o justificare a cedӑrii mele, cӑ oricum prânzul are nevoie de câteva minute pentru a se încӑlzi pe aragaz, deci tocmai bine pânӑ când se întoarce.

Cu câteva ore înainte, numӑram nerӑbdӑtor alte minute devenite prea lungi pentru membrele mele amorţite, puţin obişnuite cu posturile penitente. Într-un colţ, neatentӑ prea mult la cele din jur, mândra schiţa unul din obişnuitele sale desene. La întoarcere în maşinӑ mi-a arӑtat apoi minunӑţia pe care o punea la cale, desfӑcând cu infinitӑ grijӑ o hârtie fӑcutӑ sul, în care se afla tӑinuitӑ harta unei comori. Harta, mi-a explicat conspirativ, era a grӑdinii de sub geamul nostru, unde se afla ascuns sau urma a fi ascuns obiectul cu pricina. Aşa cum se lӑsa privitӑ la primӑ vedere, harta relativ era relativ uşor de citit şi pӑrea a-şi îndeplini scopul pentru care fusese schiţatӑ. Numai cӑ era mai complicat de atât. Pe desen semnele figurate însemnau tot atâtea capcane, al cӑror unic scop, aveam sӑ aflu, era de a deruta eventualii piraţi care ar fi putut, în cine ştie ce variantӑ improbabilӑ, pune mâna pe document. Observam deci nisipuri mişcӑtoare, poduri şubrede, ape cu rechini ori pirania, păduri pline de fantasme şi alte asemenea pericole la tot pasul. Indicase inclusiv un anumit traseu de urmӑrit, care ducea bineînţeles într-o direcţie cu totul eronatӑ şi a cӑrui cursivitate şi sinuozitate în acelaşi timp i-ar fi fӑcut invidioşi pânӑ şi pe locuitorii Konigsbergului. Dӑduse mare atenţie detaliilor, astfel încât pe hartӑ cumva pӑreau a fi toate la locul lor, deşi, precum un veşmânt, fiecare din ele era menit sӑ ascundӑ, nu sӑ dezvӑluie.

Motivul pentru care zburdӑ acum prin grӑdinӑ este acela cӑ doreşte sӑ verifice încӑ o datӑ corectitudinea hӑrţii. Nu care cumva sӑ-i fi jucat memoria vreo festӑ. Trec cele douӑ minute, trec alte zece şi mӑ hotӑrӑsc în sfârşit sӑ ies dupӑ ea. O gӑsesc la câţiva metri de intrarea în bloc sӑpând liniştitӑ o groapӑ în pӑmânt cu ajutorul unui bӑţ.

– Iubita, dinner is served. Și, dacӑ tot am ajuns sӑ impersonez ceasornice, adaug: douӑ minute înseamnӑ douӑ minute.
– Imediat, mӑ dojeneşte peste umӑr la rândul ei şi înfige bӑţul în poziţie verticalӑ în groapӑ, fixându-l cu pӑmântul din jur. Se ridicӑ apoi, aruncӑ o ultimӑ privire în jur şi mӑ urmeazӑ în casӑ zâmbind satisfӑcutӑ.

Între douӑ linguri de ciorbӑ aflu despre ce a fost vorba. O omisiune bizarӑ, de neînţeles pentru un asemenea topograf cu experienţӑ, a fӑcut-o sӑ piardӑ din vedere atunci când desena cӑ din grӑdinӑ lipsea unul din elementele figurate în plan. O regretabilӑ eroare ce ar fi pus în pericol întreaga operaţiune de camuflare a hӑrţii din spatele hӑrţii. Bӑţul de adineaori era menit sӑ acopere aceastӑ lipsӑ.

harta comorii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s