Impoliteţuri

O femeie între douӑ vârste intrӑ în salӑ aducând douӑ sticle de apӑ platӑ, o ceaşcӑ de ceai şi încă una de cafea. În pofida mâinilor teribil de ocupate, se mişcӑ cu gesturi sigure de care eu nu aş fi capabil. Lasă mai întâi sticlele de apӑ pe masӑ în faţa celor doi manageri cu care ne întâlnim în dupӑ-amiaza aceasta, apoi ne serveşte pe noi. Observ cu surprindere cӑ am în faţa mea ness şi nu cafea şi cӑ acesta este frecat şi preparat aşa cum se fӑcea odinioarӑ. Crezusem mai devreme cӑ avusese o simplӑ greşealӑ de exprimare, dar uite cӑ sorb acum chiar dintr-un ness veritabil şi ce bunӑ îmi pare spuma adunatӑ la marginea ceştii. În atmosfera aceea familiar relaxatӑ şi protocolarӑ în acelaşi timp a meeting-ului, în care discuţia nu s-a oprit o singurӑ clipӑ, se aud anacronic vocile noastre mulţumind. Gazdele noastre nu au schițat nici-un cuvânt, nu i-au aruncat nici mӑcar o privire fugitivă. Discutӑm deja de ceva vreme, timp în care ne-am tot evaluat reciproc, mai ales eu pe ei din postura de vioara a doua. Ceilalţi sunt amândoi tineri încă, iar manierele lor nu par foarte cizelate. Unul stӑ trântit aproape pe orizontalӑ în scaunul-fotoliu vorbind deseori peste noi, iar celălalt este neras, are cӑmaşa descheiatӑ cel puţin un nasture în plus şi își accentueazӑ vorbele clipind şmechereşte dintr-un ochi. Și totuşi, abia în acel moment al ignorӑrii absolute a femeii care îi serveşte în tӑcere, îmi devin cu adevӑrat antipatici.

O senzaţie neplӑcutӑ de respingere începe sӑ mӑ inunde. Imediat ce îmi dau seama de prezenţa ei, îmi mut privirea undeva în afara ferestrei şi îmi regӑsesc treptat calmul. Mӑ gândesc cӑ simplul fapt cӑ încӑ mai am astfel de reacţii aproape fiziologice în faţa unui astfel de comportament este un semn de sănătate mintalӑ. O fi bine sӑ înveți sӑ îi controlezi manifestarea, dar în niciun caz nu trebuie sӑ îți impui sӑ o anihilezi.

Este evident o chestiune legatӑ de educaţia respectivilor, nu doar de bune maniere şi mici politeţuri. Ajunşi într-un punct al scării sociale, cei ca ei identificӑ cu mare acuitate persoane aflate pe trepte inferioare şi se poartӑ în consecinţӑ, sau, mӑ rog, în modul în care vӑd ei logica consecinţei. Am petrecut relativ puţin timp printr-o serie de instituţii şi companii de tot felul, dar peste tot aflu acelaşi comportament distant şi dispreţuitor al micului-mare şef faţӑ de proprii subordonaţi. Dumnealor uitӑ prea repede ca poziţiile pe care se întâmplӑ sӑ le ocupe, mai toate temporare, ţin strict de responsabilitatea profesionalӑ. Iar ei transformӑ totul dintr-o problemӑ de ierarhie de servici într-una genericӑ de superioritate transsocialӑ.

Este şi jenant sӑ le urmӑreşti uneori comportamentul, care se vӑdeşte de-a dreptul schizoid când persoanele cu care iau contact provin de pe diferite paliere sociale ori de alt tip. În prezenţa şefilor stau uşor cocârjați şi se poartӑ servil, excesiv de atent, vorbind strict monosilabic. Îşi regăsesc aplombul alături de amici şi de cei poziţionaţi pe aceeaşi linie organizațională, momente care îi aflӑ relaxaţi, imberbi şi, obligatoriu, frivoli. Și sfârșesc prin a fi groteşti în preajma subalternilor, pe care îi suduie ori îi tratează cu nu mai puţin jignitoare deferenţӑ şi de a cӑror prezenţӑ fizicӑ se feresc de parcӑ s-ar putea contamina cu cine ştie ce virus incurabil.

Nu ştiu care este mecanismul unor astfel de mutaţii psihice (şi, dacӑ e sӑ îl aflu vreodată, sper sӑ nu o fac pe propria-mi piele). Poate cӑ în unele cazuri respectivii nu ştiu pur şi simplu cum sӑ se comporte cu ceilalţi de la înӑlţimea noilor funcții şi se retrag instinctiv la adăpostul izolat al propriului birou, ceea ce în jurul lor poate apӑrea drept un semn de trufie. Mi-e teamӑ însă cӑ sunt rare aceste cazuri. Andrei Pleşu scria într-un loc despre astfel de oameni chestionând competenţa lor profesionalӑ realӑ. În lipsa ei respectivul se aflӑ în imposibilitatea practicӑ de a o aprecia pe a celorlalţi, ceea ce ar fi o condiţie fundamentalӑ de a îi respecta, pentru simplul motiv cӑ nu poţi recunoaşte în alţii ceea ce ţie nu îți este familiar. Sunt şi astfel de situaţii, nu zic nu, poate chiar majoritare. Însă unii din aceşti oameni îmi par chiar buni profesionişti în ceea ce fac, iar urcarea în anumite funcții nu este chiar întâmplătoare.  Problema în cazul lor este, trebuie sӑ fie, una de bunӑ creştere.

Îmi dau seama, fireşte, cӑ ar fi o utopie sӑ mӑ aştept la o atmosferӑ de continuu bonton. Munca oricărei forme asimilate verbului a conduce ţine în primul rând de responsabilitatea înaltӑ pe care ceilalţi, la modul general vorbind, nu o au. Și atunci este îngăduit ca în exerciţiul funcţiunii sӑ fie lӑsate deoparte alte manifestӑri mai de fineţe. Este posibil sӑ nu poţi răspunde la fiecare salut, sӑ nu existe efectiv timp sӑ întorci fiecare privire, ori poate trebuie, prin natura lucrurilor, sӑ îți restrângi prezenţa în grupuri altădată frecventabile. În lumea oricărei ierarhii exista o înţelegere tacitӑ asupra acestora. Însă una-i una şi alta-i alta. Privind spre înӑlţimea unei funcţii multe pot fi iertate, mai puţin lucrurile de bazӑ, cӑci nu vӑd ce te împiedică sӑ dai totuşi din când în când bineţe, sӑ nu schimbi în apelative pluralul pe singular de pe o zi pe alta sau faţӑ de oricine şi sӑ eviţi pe cât posibil mitocania pe care o consideri aferentӑ postului. Ai putea, chiar dacӑ asta cere efort (şi nu sunt deloc ironic) sӑ înţelegi ca fişa postului nu înseamnă cӑ trebuie sӑ fii veşnic încruntat şi repezit pentru a corespunde stӑrii de „mic tiran” (termenul este al lui krossfire) pe care o consideri necesarmente fireascӑ. Dimpotrivӑ, poţi umbla privind în faţӑ pe ceilalți, poţi răspunde cum se cuvine la un salut (de nu sӑ saluţi tu primul) şi poţi de asemeni sӑ nu uiţi, aşa, simplu, sӑ mulţumeşti când ţi se aduce cutare document sau eşti servit cu un pahar de apӑ. Poate cӑ uneori pare inutil şi agasant sӑ faci astfel de lucruri mӑrunte, dar pe de altӑ parte ele şi numai ele înseamnӑ normalitatea. Este fireşte superfluu sӑ speri cӑ vei primi mulţumiri comportându-te cum se cuvine. În materie de bun simţ cred cӑ e bine sӑ fim precum englezul acela naufragiat pe o insulӑ pustie, care nu își opreşte în niciun moment ciclul de viaţӑ de gentilom: se scoalӑ devreme, se spalӑ, se îngrijeşte de el, ori mӑnâncӑ stând jos şi fӑrӑ sӑ hӑpӑie. Numai astfel viaţa lui întreagӑ capӑtӑ sens, atunci când pune la lucru ceea ce a învӑţat. (Și mai semnificativi sunt cei care au trecut prin închisorile comuniste şi care s-au purtat cu adevӑrat ca nişte gentilomi în toatӑ mizeria de acolo.). A face ceea ce se cade este parte a unei serii întregi de virtuţi care nu se judecӑ prin raportare la prezenţa celorlalți şi pe care sӑ o poţi suspenda convenabil uneori.

Un adevărat scriitor ar arӑta cum toate aceste gânduri i-au trecut fulgerător prin minte în scurtul timp rămas pânӑ la sfârşitul întâlnirii. Numai cӑ eu sunt departe de aşa ceva, rândurile acestea le scriu la câteva zile distanţӑ, iar eu trӑiesc sub patimi ca oricare altul. De când a ieşit doamna cu pricina din sala de şedinţe, sunt într-o stare de iritare pe care încerc sӑ mi-o ascund şi care nu lasӑ deocamdatӑ loc gândurilor de pseudo-moralist. Mӑ foiesc, bineînțeles, pe scaun, îmi tot frec mâinile şi de la o vreme rӑspund cam sec la întrebări. Când într-un târziu se terminӑ întâlnirea şi ne îndreptӑm spre lifturile instituţiei, o vedem stând de vorbӑ la recepţie alӑturi de douӑ colege mai tinere. Dӑm bunӑ ziua tuturor, ni se rӑspunde la fel de formal, apoi, din senin, colegul meu spune adresându-i-se direct: “Mulţumesc pentru ceai”. “Excelent ness-ul”, prind şi eu curaj, “nu mai bӑusem de mult timp, şi aşa de bun.”. Ne zâmbeşte surprinsӑ şi rӑspunde cumva fâstâcitӑ. Când se închid uşile liftului în urma noastrӑ, realizez cӑ nu ştiu dacӑ am auzit eu bine sau doar mi s-a pӑrut, dar am senzaţia cӑ ceea ce îngӑimase adineaori, fӑrӑ sӑ înţelegem prea bine, e posibil sӑ fi fost “sӑ fiţi sӑnӑtoşi”.

Impoliteturi

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Impoliteţuri&8221;

  1. Desinențe 2 Iulie 2015 / 10:00

    Am citit cu atentie postarea ta (nici nu se poate altfel la cat de bine este scrisa) si-mi pare ca ai dat dimensiuni dense unui concept ce ar putea fi incadrat ca banal prin obisnuinta manifestarii lui. Imi tot vine in minte poezia „Puterea obisnuintei” interpretata de Florian Pittis.

    Impolitetea, cu antonimul sau „politetea” adus de tine tot la nivel de atitudine inca vie, se afla in spatiul tau ca o intensa framantare sufleteasca si iti pot spune ca te sustin deplin. Stim foarte bine in cate moduri de manifestare si in cate spatii se aduna momente asemanatoare cu cele spuse de tine si de fiecare data ma intreb cum nu-si dau seama oamenii cat de mult pot rani alti oameni.

    Probabil ca functia schimba omul, ca societatea nesigura te determina sa te remodelezi, ca managerul nu poate fi un lider si, ce pacat! Nu este nevoie decat de cei sapte ani de acasa, de bun simt!

    Apreciez si mai mult optimismul tau, apreciez aplecarea ta spre astfel de atitudini si o sa purced spre o reluare a lecturii, pentru ca de fiecare data mai identific si alte „artificii” de naratiune: ironia fina, o topica curgatoare a frazei, personaje conturate sub aspect de comportament etc.

    Apreciază

    • mutareainplic 2 Iulie 2015 / 11:22

      Imi faci o prea mare cinste cu aprecierile tale. Si nu sunt doar politicos cand spun asta.

      Mie cel mai greu imi este sa imi caut propria impolitete, sa imi vad propriile erori de rea-cuviinta. Din texte ca cele de mai sus acestea nu sunt tocmai evidente. Personajele, desi reale, sunt mereu „altele”, nu eu. Este si un mod de exorcizare interioara ori de autoeducatie; parca o faci mai usor atunci cand privesti peste alte garduri.

      Alt lucru care nu se vede este comportamentul bipedei din imagine. Cat timp am stat privind-o fie ne-a ignorat, fie s-a stropsit amenintator la noi. Nu e asa ca ne mint cei de la „Animal Planet” cum ca animalele ar fi mai bune decat oamenii?

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s