Probleme fӑrӑ soluţie

Spre deosebire de perioada pe care am petrecut-o eu în şcoala generalӑ, ea a fost mult mai obişnuitӑ cu concursurile extraşcolare.  Pe la începutul clasei a treia deja participarea la acestea devenise un fapt comun. Cred cӑ, în ceea ce mӑ priveşte, aveam cumva speranţa cӑ va lua contact şi cu altceva decât cu micul vocabular şi operaţiile de tip aritmetic. Altfel, mi se pӑrea destul de curios faptul cӑ, practic, nu avea emoţii. Nu acelaşi lucru mi se întâmpla mie în clasa a patra, când eram trimis de doamna învӑţӑtoare Delcea la prima mea “olimpiadӑ” şi tremuram necontrolat în bancӑ în aşteptarea subiectelor. De fapt, ce vorbesc eu de olimpiadele din generalӑ: emoţii am trӑit la fiecare examen sau extemporal mai important, începând cu prima lucrare de la “Desen” din clasa întâi şi terminând cu prezentarea lucrӑrii de licenţӑ.

Îmi aduc aminte în mod particular de un astfel de concurs de matematicӑ al ei. În primele douӑ etape ale acestuia subiectele au pӑrut destul de variate, însӑ conforme cu programa şi încӑ accesibile. Mӑ refer în mod special la capacitatea de înţelegere a enunţurilor a unor elevi de vârsta ei, care sӑ se fi dovedit în timp a fi cel puţin “buni la matematicӑ”. Fusese la momentul respectiv unul din motivele pentru care îi apreciasem pe organizatorii respectivi. Mi se pӑrea cӑ gӑsisem, iatӑ, oameni care înţeleg binefacerile unui enunţ clar şi pe înţelesul participanţilor, fӑrӑ de care orice test îşi pierde practic din sens.

De fapt, cӑzusem deja într-o capcanӑ cât se poate de comunӑ. În primele faze ale concursului scopul nu era altul decât fie atraşi cât mai mulţi copii, în special din considerente de câştigare a unui anume renume al competiţiei respective. Nu se poate neglija însӑ nici partea financiarӑ, cӑci în unele cazuri exista o taxӑ de înscriere nu întotdeauna modicӑ. Atmosfera a fost una cât se poate de englezeascӑ şi elegantӑ, pânӑ la etapa la care mӑ refer. Dintr-o datӑ s-a trecut la un nivel de dificultate foarte înalt, astfel încât sӑrmanii copii s-au trezit cu probleme incredibil de dificile, cu enunţuri alambicate formulate într-un vocabular nu chiar la îndemână şi cu idei poziţionate în cu totul altӑ arie a matematicii decât erau obişnuiţi. Subiectele pӑreau gândite de un melanj de genii cu indivizi total inadecvaţi cerinţei respective, şi nu cred cӑ trebuie sӑ mai specific pe care parte îmi pӑruse atunci a cӑdea accentul.

Iatӑ o listӑ sumarӑ de astfel de enunţuri pe care le-am notat la momentul respectiv. E drept cӑ astӑzi nu mai ştiu cât de elocvente sunt aceste exemple, însӑ în epocӑ eram destul de intrigat. Erau subiecte pentru vârsta de 8 ani, cum ar veni.

  1. Se dau numerele de la 1 la 2011. Se zice ca se face o “magie” atunci cand scazi oricare doua numere si le inlocuiesti cu diferenta lor. Cate “magii” trebuie facute pana cand obtii un singur numar in sir? Ce fel de numar este: par sau impar? Dar daca sirul este de la 1 la 2009?
  1. In scoala sunt trei clase de a 3-a, fiecare cu 25 de copii. Fiecare copil are 26 de prieteni in celelalte doua clase. Cate astfel de perechi de prieteni sunt?
  1. Se dau primele 1000 de numere. Cum se pot alege 10 numere dintre ele astfel incat toate celalalte sa poata fi scrise ca suma dintre aceste 10 numere?
  1. In cate feluri poate fi vopsit un gard cu 5 scanduri folosind 3 culori, astfel incat 2 scanduri alaturate sa nu aiba aceeasi culoare din cele 3 si sa fie folosite toate?
  1. Pe 7 flori se afla 7 albinute, cate una pe o floare. Ele stau 5 minute dupa care doua albinute se muta simultan pe flori alaturate, una intr-un sens, cealalta in sens opus, unde iar stau 5 minute, apoi iar se muta doua albinute samd. Cat dureaza ca sa se stranga toate albinutele pe o singura floare? Cat dureaza sa se poate ajunge in situatia in care albinutele au ajuns fiecare pe floarea opusa (albina 7 pe floarea 1, albina 6 pe floarea 2… albina 1 pe floarea 7)? Aceeasi intrebare cu conditia ca in fiecare clipa pe fiecare floare sa fie o albinuta.

Poate cӑ nu stricӑ sӑ amintesc şi explicaţiile mele quasiironice către biata fii-mea: “Problema 3 este din algebra booleanӑ, iar ultimul subiect se abordeazӑ ca o problemӑ clasicӑ de sortare.”

“Perla coroanei” a fost însӑ o problemӑ cu locuri de parcare în jurul unor clӑdiri. Atât de sucite mi s-au pӑrut enunţul şi logica rezolvӑrii, încât m-au determinat atunci sӑ scriu organizatorilor. Nu ştiu ce mӑ aşteptam sӑ se întâmple, dar îmi spuneam cӑ mӑcar le dau un feedback din perspectiva unui pӑrinte. Mi-a rӑspuns atunci o doamnӑ profesoarӑ de rang foarte înalt, care m-a luat cam de sus. Aproape textual, mi-a vorbit de anii care poate cӑ au trecut de la terminarea liceului şi care duc inerent la estomparea cunoştinţelor elementare de matematicӑ. În aceste condiţii, e de înţeles cӑ problemele or pӑrea grele (mie, ca adult), doar cӑ pentru clasa a treia nu sunt. Sӑ o cred pe cuvânt. Aproape cӑ am pufnit în râs la un asemenea rӑspuns. I-am scris din nou precizându-i cӑ, cel puţin în ceea ce priveşte contextul curent şi pe mine personal, doresc sӑ o asigur cӑ nu a nimerit-o. Cӑ mi s-ar pӑrea nu-ştiu-cum sӑ trebuiascӑ sӑ îmi dovedesc spusele, dar, la nevoie, sunt dispus sӑ o fac. Și cӑ o rog respectuos, revenind la întrebarea nerӑspunsӑ, sӑ îmi explice motivaţia alegerii unor asemenea subiecte pentru copii cӑrora li s-a sugerat o cu totul altӑ pregӑtire. Bineînţeles, numai dacӑ cunoaşte sӑ existe vreun astfel de argument obiectiv. Mesajul doamnei profesoare a venit apoi pe un ton ceva mai conciliant, fӑrӑ sӑ aducӑ vreo clarificare, dupӑ cum era de aşteptat, dar conţinând promisiuni pentru un viitor în care sӑ facem lucrurile şi mai bine. Lucrurile au rӑmas în coadӑ de peşte, deşi în mod clar numai aşa nu erau: organizatorii bifaserӑ o nouӑ fazӑ de concurs, iar majoritatea copiilor erau eliminaţi.

Bineînţeles cӑ am continuat sӑ mergem la astfel de competiţii, urmând poate acelaşi gând pentru care, în alte vremi, se ieşea din propriul sat în lumea largӑ. Numai cӑ Mariei i-a fost o vreme destul de greu sӑ își gӑseascӑ entuziasmul originar. Nu a pӑrut deloc un lucru simplu sӑ afle alte motivaţii care sӑ o ajute sӑ mai uite de “nedreptatea” suferitӑ, dar de asta are fata pӑrinţi.

Maria - Probleme fara solutie

Anunțuri

Un gând despre &8222;Probleme fӑrӑ soluţie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s