Nominalizare Liebster Award

Se întâmplă ceva aparte cu scrisul pe un blog. De parcă ar avea o viață proprie, independentă de a autorului respectiv. Atunci când scrii într-un format care se adresează unui număr restrâns de persoane, fie și declarativ numai, nu te aștepți totuși să fii prea mult luat in serios. Iar experiența îți spune că nu te înșeli mai deloc. Izolarea dă roade, ca să zic așa. Aproape nimeni nu te vizitează, în afară de câțiva sosiți întâmplător, probabil aflați în trecere, în căutarea unor slove mai de soi decât ale subsemnatului.

În afară de ei – și de altcineva care găsește suficient de multe puncte de interes în rânduri (mai multe decât merită) încât să le propună pentru o nominalizare. Dacă ar fi să rămân lucid și rațional, aș zâmbi cu îngăduința celui care știe cam câți bani face și care își spune că numai la asemenea lucru nu îi poate sta mintea unui om franc cu sine însuși. Dar gestul acesta al persoanei care are încredere în tine și care îți vorbește, cu un alt fel de surâs, de înmuguriri și de bucuria de a te citi, are în el ceva atât de dezarmant și de donquijotesc, încât nu i se poate răspunde altfel decât supunându-i-te cu umilință.

*

Regulile:

– mulțumește persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
– răspunde la toate întrebările primite;
– nominalizează 11 bloggeri care au sub 500 de followers;
– formulează 11 întrebări pentru cei nominalizați de tine;
– nu poți nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
– trimite-le nominalizaților un link la postarea în care i-ai numit, să se informeze cum trebuie;

Să raspund deci la întrebări:

  1. Care e autorul tău preferat?

Nu am aflat niciodată plăcere în a citi un singur nume. Am observat pe de altă parte că s-au strâns de-a lungul vremii în bibliotecă mai multe cărți de același autor. De exemplu, de Andrei Pleșu.

  1. Ce simți când scrii ceva?

Sentimentele sunt destul de amestecate. Mă bucur că scap de câte un subiect, ori că îmi lămuresc vreo idee, ori că reușesc să exprim vreo banalitate esență, dar, peste toate, rar mă mulțumește ce a ieșit.

  1. Ce spune blogul tău despre tine?

Habar n-am ce spune celorlalți. Cred că mai degrabă amuză, din tot felul de motive pe care nu cred că mi-ar conveni să le aflu, decât place sau pare interesant. Mai am ocazional surprize plăcute, pe care le citesc printre rândurile celorlalți.

  1. Ce crezi despre literatura română contemporană?

Din păcate, nu o cunosc deloc.

  1. Ce țară îți dorești să vizitezi cel mai mult?

Mi-as dori să vizitez pe îndelete Romania. Altfel, mi-ar plăcea să văd locuri, nu țări.

  1. De ce îți este cel mai frică în viață?

Am temeri cât se poate de mundane.

  1. Care e cel mai mare regret al tău?

Nu știu, nu am mari regrete. O fi legat de propria fire.

  1. Ce faci când ai o zi proastă?

Am descoperit de mic copil că, după o zi foarte proastă, cel mai bun remediu este seara petrecută alături de familie, urmată apoi un somn bun.

  1. Carieră sau familie?

Sunt unele excepții notabile legate de importanța unei cariere, cum este cazul profesiilor nobile. Altfel, să fie aceasta o alegere ultimă? Familia ori cariera, copilul sau maşina? Iubirea versus recunoașterea de tip provincial?

  1. Ce părere ai despre blogurile mondenităților?

E și asta un mod de a arăta, în fapt, că nu știi ce să faci cu propria plictiseală.

  1. Ce-ai schimba la blogul tău?

As schimba eu multe (ideatică, conținut, constanță), vorba e să și pot.

Cam atât legat de întrebări. Nu voi trimite mai departe „leapșa” aceasta, sau cum se numește, pentru simplul motiv că nu știu cui. Blogurile pe care le citesc ocazional sunt în mare parte deja nominalizate sau prea cunoscute pentru a se încadra în cerințe. E un lucru chiar bun că niciunul nu are nevoie de o astfel de nominalizare din partea mea. Ceea ce închide foarte potrivit ciclul discreției acestui spațiu.

*

Pentru cei care totuși ar citi acest post și ar dori să existe o continuare a lui, îi rog să arunce o privire peste alte unsprezece întrebări alese pe fugӑ și să răspundă la ele dacă li se par interesante.

  1. Un exemplu de convingere dincolo de orice dubiu.
  2. Un exemplu de convingere care lasă loc dubiilor.
  3. Ce se aflӑ pe biroul de la servici?
  4. Cum citești?
  5. Dacă ai o minte deschisă la cele moderne, oricare ar fi ele, unde se oprește această deschidere?
  6. Poți ierta şi uita?
  7. Care este mâncarea preferată?
  8. Ce crezi despre naivitate?
  9. Trăim pe o Animal planet sau dăm măsura lucrurilor?
  10. Dai bani cerșetorilor? Dacă da/nu, de ce?
  11. Blogul însingurează?
Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Nominalizare Liebster Award&8221;

  1. Desinențe 5 August 2015 / 0:35

    Ce lucruri frumoase pot iesi dintr-o nominalizare! Se mai desconspira particele din personalitate, se tes rapsunsuri sau intrebari surprinzatoare, se astern asteptari , se deschid curiozitati si provocari.
    Pe toate le-ai atins, dar raman totusi cu interogatiile tale in gand sfredelitor. Ce abordare sa le dau?!

    Apreciază

  2. mutareainplic 5 August 2015 / 7:53

    Stiu si eu? Daca ai dori sa raspunzi la ele, s-ar incalca regulile jocului nominalizării. Pe de alta parte, una-i jocul si alta-i joaca. Nu de aceea iti place tie asa de mult ultima, datorita libertatii creatoare pe care o aduce? Parca ai scris si tu despre o pereche ca aceasta, „el” incisiv si regulator, „ea” libera si dansanta.
    De fapt nu îmi fac iluzii cu aceste întrebări, iesite parca direct din subconstient. Unele sunt destul de incomode si nu vad pe nimeni aruncandu-se cu veselie spre ele. Persoanele de fata se exclud, bineinteles 😊.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s