Singur, atât de singur

A te simţi deseori izolat în mijlocul colectivelor de tot felul poate fi mai mult decât o simplӑ senzaţie, poate fi un fapt cât se poate de real. Nu ştiu dacӑ sӑ denumesc impresia sau faptul acesta ceva recomandabil de a fi evitat ori ba, cӑci sunt situaţii în care tӑcerile singurӑtӑţii sunt benigne, de nu chiar benefice pentru spirit. De multe ori este vorba de o senzaţie care apare în anumite momente, deseori izolate, poate cu motive cât se poate de obiective, care însӑ ulterior se generalizeazӑ în întreg spaţiul vieţii. Te crezi, la modul general, un om singur pentru cӑ te simţi ocazional singur. Și ajungi sӑ te comporţi în consecinţӑ devenind, de data aceasta în mod efectiv, o persoanӑ izolatӑ de ceilalţi.

Dincolo de patologic, de rӑul pe care uneori ţi-l faci cu mâna ta, de viaţa dificilӑ şi aşa mai departe, se poate pune problema găsirii unei explicaţii în douӑ moduri. A te izola este posibil sӑ fie o chestiune de caracter, o predispoziţie spre însingurare. Firea se poate retrage din lume în mod nativ ori volitiv şi poate încerca sӑ își găsească liniştea departe de aglomerarea agresiv-ternӑ din agora. Existӑ apoi un alt motiv, care ţine cumva de zona de probabilistică a matematicii. Cu cât ai un spirit mai dezvoltat, indiferent de direcţia în care se manifestӑ acesta, cu atât cresc şansele de a te depӑrta fӑrӑ voie de distribuţia gaussianӑ. Trebuie sӑ te consolezi cu ideea cӑ majoritatea este condusӑ de afecte, idei, nevoi, dorinţe şi în general de un mod de viaţӑ pe care, în totalitatea lui, nu îl împӑrtӑşeşti. Prin forţa lucrurilor îți petreci viaţa cӑutând afinitӑţi în afara câmpului manifest al massei, pentru simplul motiv cӑ numai dincolo de ea le mai poţi găsi.

Cum ar veni, prima situaţie ar ţine de subiectivitatea alegerii, iar a doua de obiectivitatea ei. Asta doar la o prima vedere însă, pentru cӑ vorbim de uman, iar în acest spaţiu „simplu şi clar” nu existӑ. Nu orice deplasare către marginea unui colectiv este o consecinţӑ obiectivӑ a cӑutӑrii vecinӑtӑţii unor caractere superioare şi familiare. Astӑzi, deseori este cazul unor firi veşnic nemulţumite, ori a celor atât de ancorate în modernism încât nu își dau seama cӑ de fapt se mişcӑ mereu dincolo de el (HRP citat şi înţeles aproximativ: Modernismul, ca atare, nu existӑ. Modernul nu stagnează niciodată în curentul respectiv sau în oricare altul, nu cautӑ sӑ atingӑ şi sӑ rămână într-o stare anume de existenţӑ. Atributul sӑu principal este mişcarea. Intenţia sa de a fi modern este echivalent cu a spune cӑ doreşte a fi în orice clipӑ „mai modern” decât alţii şi chiar decât propria modernitate din prezent. Cu alte cuvinte, de a se plasa de unul singur într-o continuӑ stare de post-modernitate, de a fi în mod constant on-the-road şi de a se mişca asimptotic către un punct final pe care nici nu îl cunoaşte şi nici nu îl intereseazӑ a-l atinge cu adevărat, ci plӑnuieşte a-l depӑşi chiar înainte de a ajunge la el.).

Nici nu mai ştiu cât de des am vӑzut în viaţӑ repetarea aceluiaşi mod şablonard de a dori sӑ fii diferit de ceilalţi. Când nu dispui de un aparat cognitiv şi intelectual de care sӑ te foloseşti pentru a ieşi din apatia traiului la comun, orice opţiune pare bunӑ. Ultima gӑselniţӑ astӑzi este cea a bӑrbaţilor cu barbӑ lungӑ şi dezordonatӑ, idee preluatӑ de la vechi lucrӑtori prin pӑduri sau alte zone izolate, cӑrora numai la a avea o expresie facialӑ civilizatӑ nu le stӑtea gândul. A-ţi ascunde faţa dupӑ fire de pӑr este prin urmare un semn de a împrumuta virilitate, sugestie care pare a fi manӑ cereascӑ pentru indivizi (în majoritatea lor, cel puţin) ce poartӑ pantaloni de firmӑ de tip outlet şi sandale asortate cu gentuţa. În fond, senzaţia este cӑ personajul se poziţioneazӑ pe el însuşi în spatele bӑrbii, sub a cӑrei simbolisticӑ el, fiinţӑ mai eternӑ decât propriul pӑr, sucombӑ. Cӑ hominis volant, barba manent. Ori a te depersonaliza astfel în dorinţa de a-ţi afirma unicitatea poziţionându-te într-un grup, nu ştiu, îmi pare ceva greu pânӑ şi de formulat.

Eu cred cӑ trebuie făcută distincţia între a trӑi la margini şi a trӑi marginal. Elitele, de exemplu, nu prea sunt găsite în mijlocul mulţimii, dar altfel nu vieţuiesc defel provincial. Mai degrabӑ marginali sunt prea-moderniştii, ştiinţificii religios, semidocţii, corecţii-politic, militanţii de tot felul (or fi termeni forțați, dar sper sӑ se înţeleagӑ) şi asta în timp ce, aflaţi aproape numai ei sub lumina reflectoarelor, declamӑ foarte vocal cӑ s-ar gӑsi spre limitele societӑţii.

*

Prin urmare, dacӑ trec egocentric spre ale mele şi declam cӑ eu personal m-am simţit deseori singur în colectivele prin care m-am nimerit, nu înseamnă cӑ pot trage imediat şi vreo concluzie certӑ din acest enunț. Aş putea enumera câteva cauze posibile (sau sunt efecte?!), însă cum anume ar putea fi ele înţelese, rămâne o sarcinӑ pentru cineva mai priceput. Este o treabӑ simplӑ inventarierea lor, cӑci nici nu sunt în fond aşa multe.

Obişnuiesc sӑ iau masa singur; la servici, vreau sӑ spun. Am lucrat mereu în colective mici, dar sӑ fie asta o explicaţie suficientӑ? Am mereu mâncare adusӑ de acasă, în timp ce ceilalţi comandӑ invariabil food online, a cӑrei sursӑ o variază săptămânal din motive de plictis ori de siguranţӑ alimentarӑ, bănuiesc. Ciorbe lungite, pizza, bolognese, şniţel cu cartofi prӑjiţi, cole şi licori de la dozator, prӑjituri “de casӑ”. Versus supe creme, ostropel, salate felurite, sushi, spaghete cu brânză, negrese, limonadӑ cu mentӑ crescutӑ în jardinierӑ, cafea cu lapte şi tacâmuri de inox. Cum sӑ împaci bucătăria de acasӑ cu cea de campanie?

Nu fumez. Adio socializare regulatӑ, de minim opt ori pe zi.

Citesc cam orice îmi cade în mânӑ (mai precis, vorba lui Pleşu, citesc cӑrţi). Majoritatea lucrurilor le înţeleg foarte superficial, expresie care este un oximoron, dar altora mi s-a întâmplat adesea sӑ par un ins capabil sӑ poatӑ discuta pe marginea a tot felul de subiecte. Pot avea păreri în legӑturӑ cu o serie de lucruri, de nu chiar convingeri solide, chestie de naturӑ sӑ facӑ pe oricine instantaneu antipatic indiferent de context.

Meseria în sine nu invitӑ la discuţii lejere capabile de a iniţia şi menţine apropieri. Prin urmare, subiectele cu iz profesional sau anecdotele tematice se exclud, cât timp numai eu le înţeleg.

Nu prefer jocurile la modӑ de tip biliard sau bowling. Dimpotrivă.

Nu mi-a plăcut vreodată sӑ dansez, sӑ petrec nopţile prin baruri ori discoteci, sau sӑ îmi împrӑştii superficial afecţiunea (de ce le-am pus pe acestea într-o singurӑ frazӑ este o temӑ pentru altӑ datӑ). Cu alte cuvinte, experienţa în domeniu, atât de preţuitӑ în cercurile de persoane cool, este cu desӑvârşire nulӑ. Un exemplu în care acest fapt devine imediat vizibil este activitatea de tip team building, acolo unde comportamentul meu este de-a dreptul deviant, refuzând sӑ mă îmbӑt, sӑ strig noaptea la lunӑ ori sӑ îmi încerc norocul.

Nu am fost vreodată la Costineşti ori la Vamӑ. Ce-a fost pânӑ aici mai poate comporta cu multӑ îngӑduinţӑ o formӑ scuzabilӑ, dar asta pune capac la toate. O atare lipsӑ structurală a „omului din mine” nu poate, nu are cum fi iertatӑ. Ori uitatӑ.

*

Astfel de momente, în care propria viaţӑ apare una plinӑ de solititudine ca sӑ zic aşa, apar în gândurile fiecӑruia. În multe din cazuri este vorba de o impresie greşitӑ, nu de o certitudine obiectivӑ. Mai întâi pentru cӑ ne vine dintr-un registru comparativ. Ne simţim singuri pentru cӑ pӑrem a fi mai singuri decât cei din jur. Nu ne spunem cӑ poate alţii sunt mai activi sau duc vieţi mai împrӑştiate decât noi şi de aceea au sau doar lasӑ impresia unui numӑr de legӑturi umane sensibil mai mare. Poate cӑ meseria lor presupune relaţionӑri din cele mai diverse. Poate cӑ, în fine, ӑsta este felul lor de a fi. Sunt poate genul de oameni pentru care întâlnirile prin lume, pentru a se întâmpla ori întreţine ulterior, au mai puţine condiţionӑri decât avem noi. Pe de altӑ parte, de ce ne oprim doar la aceştia, de ce nu ne-am compara cu ceilalţi? Am descoperi poate partea cealaltӑ a paharului, am afla cӑ putem cântӑri şi într-un sens mai optimist şi, cine ştie, poate am înţelege finalmente inutilitatea comparaţiilor de acest fel. Eu unul nu aş întreţine prea mult senzaţia cӑ am avea fiecare, în orice situaţie, capacitatea de a ne înţelege foarte bine pe noi înşine.

Un alt motiv ţine de un aparent realism. Nu ne mai comparӑm cu unii sau cu alţii, ci o facem faţӑ de un reper anume, care, de vreme ce este obiectiv, ne obiectivizeazӑ şi nouӑ pӑrerea. Nu vreau sӑ discut despre felul în care ne alegem modelul şi care de cele mai multe ori este total nepotrivit pentru felul nostru de a fi. Aş menţiona un alt lucru. Suntem chiar atât de singuri pe cât ne considerӑm a fi? În jurul nostru nu este chiar nimeni? Nu avem cu toţii familii: soţi, soţii, copii, bunici, fraţi, surori? Este imposibil sӑ nu ne simţim “împreunӑ” mӑcar cu o parte din ei. Apoi, avem fiecare câte un prieten bun, vreo cunoştinţӑ cu care, numai cu ea, putem discuta anumite subiecte, un vecin sau un coleg mai apropiat, vreun partener preferat de tango, un amic online (în ziua de azi) şi aşa mai departe. Toţi aceştia sunt în jurul nostru la îndemânӑ. Cum de am ajuns, ducând pare-se o viaţӑ eminamente solitarӑ, sӑ ne procopsim totuşi cu ei? Ori, dacӑ în prezent suntem spre finalul unui proces care începuse altӑdatӑ mai optimist şi în cadre mai aglomerate, care ar fi cauzele reale ale însihӑstririi noastre? A fi în comuniune cu altcineva este o expresie foarte frumoasӑ. Știm bine ce presupune ea?

Critica mea cu privire la impresia de însingurare nu este nici universalӑ, nici prea obiectivӑ şi nici nu are prea mult sens pe alocuri. Cu adevӑrat marginalӑ, mai vine şi în contextul ironic al unor întrebӑri nerӑspunse care îşi cautӑ tot aici replica. Câteva idei ici-colo, doar pentru a încerca a înţelege mai bine motivele nefericirii unora dintre oameni. În cele din urmӑ sunt nelӑmuriri şi idei tocmai bune de discutat, numai sӑ avem cu cine.

Singur

Anunțuri

Un gând despre &8222;Singur, atât de singur&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s