Misogin

În aerul tare al dimineţii de ianuarie mӑ îndrept spre servici având un aer preocupat. Aerul meu obişnuit, care a încetat de mult timp sӑ fie doar o mascӑ. Mӑ învӑlui în el încӑ de când eram un puştan, pe când încercam sӑ par cât de cât interesant în lipsӑ de altceva mai bun. Îmi vine bine aşa, ca o platoşӑ, sau cel puţin aşa mi se pare uneori. Este în fond o pӑrere doar, o umbrӑ peste mine de care refuz sӑ mӑ dezbar. La douӑzeci şi cinci de ani poate cӑ nici nu ar putea fi altfel decât o impresie, deşi niscaiva motive obiective de a motiva astfel de stӑri încruntate ar fi. Pe de altӑ parte nici viaţa mea nu este unicӑ. Gândind astfel, toţi şi-ar putea gӑsi oricând motive pentru a încremeni în morocӑnealӑ.

Pierdut printre gânduri goale, creierul meu înregistreazӑ de capul lui ce se întâmplӑ în jur. Aştept alӑturi de alţi pietoni la un semafor, undeva pe la Universitate. Dincolo de intersecţie privesc fӑrӑ sӑ vӑd un grup de zece-douӑsprezece fete cam de vârsta mea. Sau sӑ fie totuşi încӑ în liceu?! N-am de unde a şti, deoarece zorii sunt încӑ pe drum; chiar dacӑ aş fi atent la ele, tot nu aş distinge bine în lumina difuzӑ de afarӑ. Ori pentru cӑ m-am simţit întotdeauna derutat când a trebuit sӑ transform veselia în ani. Cӑci fetele gesticuleazӑ entuziast, se îmbrӑţişeazӑ, fac schimb de locuri, vorbesc între ele râzând şi se înconjoarӑ de agitaţia pe care o rӑspândesc în jur cu o nonşalanţӑ tipic femeiascӑ. În ciuda gӑlӑgiei strӑzii le aud cu uşurinţӑ, le simt rӑvӑşeala de la distanţӑ. Fӑrӑ îndoialӑ cӑ nu doar asupra mea au acest efect.  Mӑ aflu în orice caz puţin deranjat de prezenţa lor manifestӑ de dincolo de strada dintre noi. Exuberanţa lor pare anacronicӑ în mijlocul cetӑţenilor ursuzi şi tӑcuţi, ieşiţi cu treburi afarӑ prin ger. Gândurile mele mӑ acapareazӑ încӑ, nu sunt atent la ele, dar sunt pe cale sӑ devin. De fapt, ceea ce simt este ceva nelӑmurit, sunt mai degrabӑ incomodat, stânjenit într-un mod neplӑcut şi pe care nu pot sӑ îl numesc.

Semaforul este verde, iar eu tot încruntat pornesc a pӑşi. Traversez fӑrӑ vlagӑ şi privesc de data asta cu mai mult interes grupul, care, în clar-obscurul de la aceastӑ orӑ, pare din ce în ce mai vioi pe mӑsurӑ ce mӑ apropii de el. Niciuna dintre fete nu se mişcӑ totuşi din loc. Îmi spun cӑ aşteaptӑ probabil alte prietene sau pe cineva care sӑ le conducӑ undeva. În câteva clipe sunt ajuns în preajma lor şi dintr-o datӑ mӑ aflu cât se poate de uimit. Sunt toate surdo-mute!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s