Sfântul tractor

O benzinӑrie nu este tocmai spaţiul în care te-ai aştepta sӑ se întâmple ceva. Aş spune chiar cӑ este unul din locurile în care de dorit sӑ fie evitat este tocmai neprevӑzutul. Benzinӑria nu are absolut nimic în comun cu o piaţӑ, de exemplu. Este cel mai ne-oriental spaţiu cu putinţӑ. Nimeni nu își doreşte surprize şi excese de niciun fel manevrând combustibil cu furtunul în apropierea propriei maşini. De aceea aici totul este de obicei cât se poate de riguros, iar decorul minimalist. Cineva probabil a realizat la un moment dat cӑ potenţialitatea problemelor este direct proporţionalӑ cu numӑrul obiectelor puse la dispoziţia vizitatorilor. Prin urmare, în afarӑ de o gӑleatӑ cu detergent şi de nişte prosoape de hârtie, nu prea poţi gӑsi nimic adӑugat la recuzita strictӑ a benzinӑriilor de la noi şi de aiurea.

Atunci nu mai pare surprinzӑtor cum într-un astfel de mediu deşertic, cel puţin la suprafaţӑ, poţi simţi o anume uşurare interioarӑ. Majoritatea celor care opresc într-o benzinӑrie se relaxeazӑ instantaneu, se ridicӑ de la volan, își întind membrele, cascӑ, lungesc momentele popasului, în fine, parcurg un întreg arsenal de stӑri care se potriveşte mai degrabӑ cu apropierea de siguranţa familiarӑ a patului. Sau cu momentele de ameţealӑ urmânde pasivitӑţii timpului petrecut în faţa unui televizor ori a unui telefon mobil. Nu numai oprirea în sine ajutӑ, dar şi lipsa oricӑror stimuli din jur. Este, într-un fel, interesant sӑ urmӑreşti şoferi şi pasageri deopotrivӑ rupându-se din vâltoarea drumului, destinzându-se subit şi scoţând apoi la ivealӑ, cumva inconştient, tot felul de atribute de caracter.

Oprind la rându-mi motorul, îmi este clar cӑ nici eu nu fac excepţie de la regulӑ. Întârzii ca de obicei câteva clipe în faţa volanului, lӑsându-mi capul pe spate, apoi alternativ spre lateral. Este un gest învӑţat cândva de la un profesor de sport într-o tabӑrӑ şi pe care l-am preluat şi l-am pӑstrat în mod inconştient. Are ca de obicei darul de a mӑ relaxa instantaneu. În benzinӑrie este o linişte apaticӑ, care ar putea pӑrea apӑsӑtoare în orice zi a anului, dar nu şi într-o zi din preajma Crӑciunului. Îmi place aşa, fӑrӑ vacarm sau agitaţie; nici mӑcar un şoricel nu-i de vӑzut pe nicӑieri. Sunt în schimb câteva decoraţiuni de sezon împrӑştiate ici-colo cu oarecare gust, probabil din dorinţa de a accentua spiritul vesel şi liniştit al sӑrbӑtorii.

În clipa urmӑtoare soarele intrӑ în nori şi se lasӑ întunericul. Când mӑ dezmeticesc observ cӑ paralel cu mine a oprit un Hummer. Posesorul uriaşului obiect compensatoriu deschide o portierӑ pe mӑsurӑ şi se dӑ jos de undeva de la etaj, lӑsându-mi pe moment senzaţia cӑ o va face direct pe capota maşinii mele. Cobor şi eu timorat, dar nu apuc sӑ îl vӑd prea bine, pentru cӑ deja a trecut în spatele maşinii. De acolo, prin geamurile fumurii disting vag nişte fluturӑri de mânӑ care îi sunt cel mai probabil adresate unui angajat. Sӑ vinӑ bӑiatu’ şi sӑ îl ajute sӑ facӑ plinul. Pare genul de om obişnuit sӑ își doreascӑ ceea ce poate face (sau era cumva invers?!). De altfel, când posezi un astfel de vehicul primul lucru pe care îl înveţi este cӑ drumul cel mai scurt între douӑ puncte este cel drept. Nu îl vӑd luând prea multe viraje, care de la înӑlţimea cailor putere i-or pӑrea nenecesare. Unui astfel de individ nu îi poţi vorbi despre geometriile neeuclidiene.

Fireşte, atunci când termin eu de alimentat şi închid capacul rezervorului, angajatul benzinӑriei încӑ manevreazӑ furtunul celeilalte pompe. Tot lângӑ maşinӑ (maşinӑ sau cum s-o numi chestia aia) îi gӑsesc şi dupӑ ce mӑ întorc de la ghişeul unde am plӑtit. Cum în acest moment vin drept spre ei, apuc sӑ îl vӑd mai bine pe şofer. Pe amândoi mai precis, cӑci, separaţi de o curea latӑ, descopӑr douӑ persoane complet diferite. În partea de jos, avem de-a face cu un exemplar de hipster get-beget: pantaloni de somon, carevasӑzicӑ cu o nuanţӑ vagӑ de roz, bine mulaţi pe picioare, şi o pereche de teneşi de culoare la fel de incertӑ. Deasupra curelei, metrosexualitatea de adineaori este contrabalansatӑ de revoltӑ în stare purӑ. Individul poartӑ geacӑ de motociclist, din piele neagrӑ, cu un imprimeu grotesc pe spate şi ceva ţinte atârnând ici-colo, ochelari de soare, plus o pӑlӑrie cu margini drepte. Existӑ aici, fӑrӑ îndoialӑ, o intenţie vӑditӑ de a asorta apariţia sa multicolorӑ la statura galbenӑ a maşinii. Pe mine, melanjul acesta nehotӑrât, de tip tiramisu cu muştar, mӑ bulverseazӑ puţin. Preţ de doi-trei paşi mӑ zgâiesc la individ, înainte de a face un efort de voinţӑ şi a reuşi sӑ îmi mut privirea cӑtre maşinӑ.

Trebuie sӑ recunosc cӑ este impresionantӑ. În starea în care este modelul, se vede cӑ proprietarul nu a fӑcut economie de bani şi cӑ a comandat fruncea producӑtorului. Roţile sunt atât de mari încât nu cred cӑ maşina aceasta se pune vreodatӑ pe rampӑ. Când au nevoie, probabil cӑ mecanicii pӑşesc pur şi simplu pe sub ea ca sӑ economiseascӑ timp. Privirea mea poposeşte o vreme la cele douӑ rânduri de faruri, care îmi sunt undeva la nivelul ochilor, şi la grila cromatӑ şi strӑlucitoare ca o salbӑ. Mӑ apuc apoi sӑ examinez frugal capota, liniile drepte, uşa de la intrare şi celelalte dimensiuni pantagruelice. Nu cӑ aş vrea cu orice preţ sӑ zӑbovesc asupra lor, dar pare cӑ proprii mei ochi nu mӑ mai ascultӑ. În tot acest timp realizez cum mӑ încearcӑ o anume senzaţie de inferioritate, cum sӑ spun, în special de tip cantitativ, pe care aş resimţi-o probabil lângӑ vreo ditamai piramidӑ egipteanӑ. Cât timp mӑ aflam la distanţӑ sigurӑ, disporporţia dintre persoana mea şi persoana maşinii sale nu pӑrea atât de netӑ. Când ajung aproape, îmi ridic timorat ochii şi spre parbriz. În spatele sӑu atârnӑ trei cruciuliţe, una mai mare şi mai strӑlucitoare decât cealaltӑ.

Doamne, ce râs mӑ umflӑ! Pânӑ la urmӑ totuşi nici mӑcar nu mai râd. Nici nu ştiu la ce mӑ aşteptam. Curiozitӑţile noastre ne apar de multe ori şi din gândul nerostit de a cӑuta o oricât de micӑ punte comunӑ dintre noi şi persoana pe care se întâmplӑ sӑ o întâlnim. Intru în maşinӑ, bag cheia în contact, îmi iau ochelarii de soare de pe bord şi îi pun la ochi. Apoi plec la ale mele, spre alte, poate mai potrivite, linişti de Crӑciun.

Hummer Craciun

Anunțuri

Un gând despre &8222;Sfântul tractor&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s