Cealaltă Maria

~ unei foarte fane, la aniversare ~

Spectacolul s-a încheiat, iar Adriana priveşte către noi şi plânge.

Mi-ar trebui o panӑ a cuiva care a gustat din plin din amarul acestei lumi pentru a putea schiţa măcar o părticică din emoţia din jurul scenei. Ce aş putea spune eu, cum aş putea descrie ce ni se înfӑţişeazӑ aici şi acum, cât timp în viața-mi nu mi-a fost dat, mulţumescu-Ți Ție, Doamne, decât sӑ mӑ strecor pe lângӑ suferinţe sau doar sӑ mi le imaginez dupӑ puteri? Mândra mă întrebase deunӑzi ce sens au unele lecţii pe care trebuia sӑ le înveţe la şcoalӑ. Uite un motiv bun, sӑ ai inteligenţa şi înţelepciunea de a nu rata rare momente ca acesta, în care e bine sӑ poţi recunoaşte şi exprima ceea ce simţi. Nu sӑ produci o altӑ cronicӑ “de suflet” scrisӑ de un condei salonard și, în fond, impersonal: „Spectacolul a fost unul reuşit, scenariul inspirat, distinsa doamnӑ Trandafir este o actriţӑ magnificӑ şi joacӑ teluric unul din rolurile ei cele mai consacrate, iar spectatorii aplaudӑ la final cu lacrimi în ochi.”. Lacrimi telurice şi emoţii magnifice sunt peste tot în lumea noastrӑ, doar sӑ ştii sӑ le cauţi ori sӑ le recunoşti. Și fiecare din ele luate în parte au, fireşte, însemnӑtatea lor specificӑ. Doar cӑ în seara aceasta suntem martori la cu totul altceva, din sfera indicibilului sau, în orice caz, improbabil de transmis fӑrӑ o consistentӑ experienţӑ de viaţӑ de un anume fel.

Mai bine ar fi dacӑ aş tӑcea. Mult mai bine şi mai înţelept. Oricum ultima jumătate de orӑ am urmӑrit-o cu un nod în gâtlej. Mă adâncisem pe cât posibil în scaunul incomod al sӑlii de teatru, sӑ fiu acolo de unul singur. Iar nodul ӑsta se tot încӑpӑțâneazӑ sӑ îmi stea undeva deasupra gâtului, deşi am petrecut atâția eoni de atunci în cotidianul nostru prozaic.

Clipe de singurătate, de reculegere în mijlocul reprezentaţiei, am avut, nu mӑ pot plânge. Pe atunci eu încӑ raţionalizam şi priveam la cele ce se întâmplӑ pe scenӑ cu ochi critic şi voit detaşat. Spre sfârşit tot la altele îmi mutam gândurile, însӑ de data aceasta dintr-o silire a voinţei, ca sӑ îmi acopӑr cumva nodul acela. Vezi, uitasem cӑ a fi actor nu este deloc simplu. Adriana mi-a părut la început a fi aceeaşi, cӑ doar joacӑ într-o altӑ piesӑ, cӑ se concentrează pe script, cӑ declamӑ controlat, cӑ își cautӑ pauzele de respiraţie, cӑ e atentӑ la jocul scenic şi altele asemenea. Și e firesc să stea astfel lucrurile, cӑci este o actriţӑ excelentӑ si o bunӑ profesionistӑ. Ne-am putea noi dori ceva mai mult de atât? Miracolele sunt îndeobşte rare şi asta din motive foarte telurice, apropo de termen. Nu sunt motive sӑ visӑm în mica salӑ de teatru, poate şi pentru cӑ simţim cӑ aceastӑ femeie vine dintre noi, din lumea asta atât de diferitӑ de cea a scenei, pe care are a o purta cu ea ca o cruce (puține minute numai, dar deocamdatӑ niciunul din noi nu o ştie). Dupӑ cum o purtӑm şi noi, spectatorii; o port şi eu tot timpul, într-atât încât de fiecare datӑ îmi ia enorm de mult timp sӑ mӑ desprind de vӑlurile ei şi sӑ mӑ regăsesc, de pildă, în scris pe mine însumi.

Deşi a trecut ceva timp de la primul gong, încӑ nu ne-am aşezat cum se cuvine în scaune, urmӑrim cam prea relaxaţi piesa, mai schimbӑm între noi câte un zâmbet, iar telefoanele se tot aprind, vibrează, ba chiar şi sunӑ în douӑ rânduri. Deocamdată suntem ingenuu de ignoranţi.

Aş spune cӑ nici Adriana nu cred cӑ se aşteaptӑ cu adevӑrat la cele ce vor urma. Vreau sӑ spun, fireşte cӑ îşi doreşte ceea ce a mai experimentat de-a lungul timpului, dar pentru a repeta neorânduibilul nu existӑ garanţii. Nu mӑ îndoiesc cӑ ea sperӑ quia absurdum, cu nădejdea deznădejdii. Și joacӑ aprig, de parcӑ se pregӑteşte întru o întâmpinare anume. Îmi place cum aruncӑ când şi când cuvinte aspre, blânde, mândre sau triste, însoțite de priviri aidoma. Fredoneazӑ şi cântӑ interpretând, deşi de la un timp observ cӑ mâinile nu îşi mai justificӑ posturile, ci pornesc, de unele singure aproape, a se odihni la piept în dreptul inimii, de unde se desprind doar cӑuş, ca line mângâieri pentru copilul doinit. Noi încӑ ne spunem cӑ ştie foarte bine ce face şi unde se aflӑ, cӑ nu a uitat care este scopul (nu menirea) ei de a fi în aceastӑ searӑ.

Dar vremea care stătea să vină numai ce a sosit.

Fӑrӑ sӑ ne dӑm seama niciunul din noi, pe nesimţite, pe furiş, hoţeşte, Adriana nu mai este Adriana. Adriana a urcat treptele devenirii întru Maria. Mӑ întreb, aşa o arӑta o împieliţare? Pentru mine (sunt gata sӑ pariez cӑ şi pentru ceilalţi) devine dintr-o datӑ teribil de incomod de participat la cum s-o numi ceea ce se desfӑşoarӑ pe scenӑ. Greşesc, nu numai ea devine Maria, ci noi toţi alӑturi de ea. Am nimerit în mijlocul unei vieţi şi a unor drame, conduşi fiind de tainele abia presimţite cumva de sub ochii noştri. Ne învӑluim în ele, le gustӑm vrem-nu vrem pe îndelete şi le trӑim intens dincolo de senzorial. Ca de multe ori în ultimii vreo treizeci de ani, Adriana s-a petrecut pe sine pânӑ în acest punct în care, deodatӑ vizibil îmbӑtrânitӑ, tocmai trece prin drama ultimӑ a existenţei. Și ne trezim şi noi cӑ o însoţim întru minunea fiinţӑrii peste timp a poveştii celeilalte vieţi, ce nu se lasӑ dusӑ nicicum din sufletele noastre împietrite ori poate numai încremenite. Nu ai unde fugi de atâta tensiune și emoţii, sӑ deschizi de exemplu ochii şi sӑ cauţi pe undeva ceva cu care sӑ le alungi, cӑci de pe scenӑ te întâmpinӑ flӑcӑri în stingere şi zboruri frânte ce îți sunt la fel de inconfortabil de privit.

Cântecul s-a încheiat. O femeie priveşte plânsӑ de pe scenӑ printre tӑcerile unor aplauze. Fӑrӑ sӑ poatӑ încӑ zâmbi, ea strânge îndelung la piept pe cei, nu foarte mulţi, care îi oferӑ flori. Eu rӑmân cu nodul meu în gât şi cu senzaţia cӑ mi-ar fi bine sӑ tac o vreme.

 

* Adriana Trandafir, “Pasӑrea mӑiastrӑ – Maria Tӑnase”

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s