Ziua în care nu am mâncat

Nu, nu trebuie pentru aşa necaz sӑ aştepţi anumite vremuri sӑ se întoarcӑ. Este suficient sӑ fii la birou şi sӑ te trezeşti dintr-o datӑ hӑmesit, fӑrӑ sӑ ştii prea bine de ce. Mie, de exemplu, uneori, dupӑ câte o discuţie cu consoarta, mi se face brusc foame. Știu prea bine treaba cu primum şi deinde, aşa cӑ nu prea mӑ psihanalizez. Nu în acea clipӑ cel puţin. În acea clipӑ ceea ce simt cӑ aş face, ceea ce trebuie sӑ fac şi ceea ce niciun Terminator de pe lumea asta ori cealaltӑ nu mӑ va opri sӑ fac, este sӑ îmbuc ceva.

Sӑ fie sӑnӑtoşi clienţii, patronul şi colegii, eu am plecat jos la magazine. Undeva lângӑ sediu domneşte peste intersecţie o falnicӑ patiserie de cartier în care se servesc, bineînţeles, adevӑraţii covrigi ai unei zone oarecare a ţӑrii. Spre ea mӑ îndrept, acolo voi a mînea.

Știe careva senzaţia aceea când creşte demonul foamei în tine pe mӑsurӑ ce te apropii de spaţiile miresmelor divine ale covrigilor proaspeţi? Sӑ ştie, darӑ!

Mӑ reped la chioşc, cӑutând din ochi soluţia cea mai optimӑ la problema din pântece. În mânӑ am banii deja pregӑtiţi cu cincizeci de metri înainte de destinaţie. Cu ochi alunecoşi şi inimӑ zburdalnicӑ singurele lucruri pe care le vӑd sunt douӑ afişe proaspӑt apӑrute pe geam, chiar deasupra mӑrfii expuse.

Primul zice aşa:

„NUMAI ȚINEM PÂINE”.

Iar al doilea:

„CINE NU VINE ÎN UNIFORMĂ 100 LEI AMENDĂ”

Arunc o scurtӑ privire spre mine şi fatalitate! Mӑ îndepӑrtez grӑbit (nu am portofelul la mine) şi neconsolat.

Ziua in care nu am mancat

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s