Ce hram porți?

În limba noastră cuvântul „hram” a intrat direct din slavona veche, însemnând casă, templu. Exista și la turci un termen cu formă și înțeles apropiate, cel de acoperământ sau învelitoare. La noi a fost preluat de la început în sensul rămas până în ziua de azi, acela de hram al unei biserici, adică de sfânt, îndeobște, care este luat drept patron spiritual al unei parohii la înființarea ei.

Aruncat astfel în spațiul de cultură autohton, cuvântul acesta cu înțeles atât de simplu și evident a pățit și el ceea ce tot pățesc cele sosite pe la noi. Limba a văzut noțiunea și i-a presimțit nuanțele; a primit un concept zice-se final și i-a înfӑptuit virtualitățile.

Mai întâi, ideea de hram s-a extins asupra sărbătorii din ziua sfântului respectiv. Căci atunci când suntem suficient de mult timp sub vreo oblăduire, înțelegem la un moment dat ce bine este să trăim astfel. Ce bucurie poate însemna prezența perpetuă a unui cămin și cât de firesc este a-l sărbători. Într-atât încât casa în sine, cel care o are spre ocrotire și recunoștința celor care o locuiesc sau se întorc din când în când la ea, se regăsesc în însăși serbarea care le însoțește. Și atunci vom continua să vorbim despre hramul bisericii indicându-l pe cel care, în lume, o protejează de lume, dar de asemenea vom spune uneori că ”mergem la hram”, adică la sărbătoarea din ziua de hram, căutând sub același acoperământ, instinctiv cred, un anumit tip de comuniune care ne lipsește multora din viațӑ.

Într-alt sens, cuvântul a continuat să vorbească despre alte învelișuri în expresii de forma: ce hram are cineva, care îi este hramul. O vreme, întrebând astfel, a existat dorința de a pricepe ce fel de haină poartă omul chestionat, pe cine cunoaște, care îi este „relația” oficialӑ, cu ce se prezintă el în fața lumii. Gândul se uita în continuare la impresia lăsată de cineva, la felul în care era îmbrăcat de atribute mai degrabă exterioare. Apoi, încetul cu încetul, s-a înțeles că și aici este o nevoie de dumerire. Bine, am văzut cum arăți și cu cine te însoțești, dar lămurește-mă: totuși, ce hram ai?

Și iată cum sensul acestor expresii s-a adâncit. Intuiția remarcabilă a acestui neam a sesizat ceva pentru care în alte spații a fost nevoie de un serios efort de gândire filosofic. Forma și fondul se întrepătrund în genere mai mult decât ne place să credem, iar între estetică și etică sunt destule punți cât să vorbim de identitatea lor. De la un punct încolo nu se poate descrie un acoperământ fără a pomeni în același timp pe cele adăpostite. Haina va spune mereu câte ceva despre omul care o poartă, după cum o casă nu poate fi despărțită de intimitatea sa ori de cei care o umplu. Felul în care cineva vorbește, spațiul în care își duce existența, prietenii cu care umblă, lucrurile pe care le face, ocupația sa, toate definesc făptura din spatele lor. Ce hram porți a ajuns să însemne mai mult decât felul în care pare cineva, interogând însuși felul său intim de a fi: ce fel de om este, care îi este rostul. Cӑci, în cele din urmă, experiența directă ne spune că există totuși puține construcții, umane sau de alt fel, care într-un fel arăta pe dinafară și în altul pe dinăuntru.

Stranii lucruri se întâmplă într-o limbă. Vreun cuvânt, dacă hoinӑreşte ceva vreme în lume, va duce inerent cu el ceva din ea. Ceea ce este un lucru bun în clipele în care ne cuprinde nostalgia după vremuri ce au trecut și am vrea să ne lӑmurim câte vreun gând, dar nu mai este nimeni sӑ ne rӑspundӑ. Uneori putem întreba direct cuvintele, fiindcӑ unele poartă în ele povești și urme de vieți trecute (de doamne și domnițe, dar nu numai). Așa s-a întâmplat, cred eu, și cu aparent limitativul “hram”. Limba l-a luat de mână și, lăsându-i nealteratӑ esența pe lângă sfintele locaşuri, a pornit hai-hui cu el prin lumea de aici, zăbovind un timp în sfera exteriorului (acoperământ, meserie, cunoscuți), apoi în cea a evidenţelor comportamentale (cum se poartă cineva) și a ajuns pânӑ la nevoia de a privi intimitatea ultimă a ființei, cum e în sinea ei, ce rost are ea pe lume. I-a plimbat sensurile puţine peste un întreg segment de existență – și nu este decât un singur cuvânt.

Ce hram porti

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Ce hram porți?&8221;

  1. Mama Aluniţă 3 August 2016 / 0:04

    De pe la sfarsitul facultatii imi tot doresc sa ma ocup cu seriozitate de o analiza psiholingvistica. Sunt convinsa ca limba il modeleaza pe poporul care o vorbeste in egala masura in care el o modeleaza pe ea. Raman cu doritul deocamdata…
    Minunat articol! Habar nu aveam de unde vine „hram” si ma surprinde aceasta etimologie. Daca tot ai amintit despre turca, nu exista nicio legatura cu „harem”? Ca tot o casa era, la urma urmei. Doar ca inauntru se umba mai descoperit, asa 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • mutareainplic 3 August 2016 / 8:33

      Dacă „analiza psiholingvistică” este prea mult dintr-o dată, poate niște rânduri când și când pe diverse teme mai mici? Cred că ar fi interesante și, cine știe, poate ar așeza lucrurile mai bine în matcă. Că de verb și vervă nu se pune problema 😊.

      Nu cunosc alte legături ale hramului în limba turcă. Nu sunt lingvist nici pe departe. Mă mai atrage câte un cuvânt-idee pe care îl aduc înspre idiosincraziile mele; cu mari emoții, să nu bat câmpii prea vădit. Altfel, nu va fi singurul articol pe tema asta.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s