Prudența te face om

Sunt în cartier lângă lac, la plajă, odihnă și citit. Prin fața mea aleargă doi copii, amândoi goi pușcă. Bebe este mai mic decât Sebi (are încă corpul acela al copiilor de 2 ani, cu picioare scurte și burtică proeminentă), dar nu cu mult. Sebi aleargă după Bebe ca să îl aducă înapoi la părinți. Bebe nu vrea și fuge ca scăpat de tiranie mâncând pământul. Jumătate de lac află pe această cale cât de fericit este. Sebi îl urmărește îndeaproape și țipă la el autoritar: „Nu mai alerga! O să te muște!” Bebe țipă intrigat: „Cine?” Sebi țipă hotărât: „Câinele! O să te muște de puțulică!” Bebe, circumspect, nu se oprește din alergat, dar schimbă direcția cu 90 de grade. Acum aleargă ținând ambele mâini între picioare, una în față, cealaltă în spate.

Peste ani, Bebe va cunoaște o fată și se va însura cu ea. Soția lui îi va dărui copii, care vor crește la rândul lor și vor face tot felul de năzbâtii. În dese rânduri Bebe îi va privi râzând de ei împreună cu soția sa. Iar peste alți câțiva ani va râde cu și mai multă bunătate de copiii copiilor săi. Și își va spune atunci că nimic din toate acestea nu vor fi fost posibile fără precauțiile luate cu succes cândva, de mult, pe malul unui lac, pe când era fugărit de Sebi, fratele său mai mare.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s