Mutilare fără vinovați

Pe D. o cunosc de ani buni, de când împărțea orele de clasă cu Maria. Era pe atunci o fată mai înaltă decât colegele ei, o frumusețe în devenire, cu zâmbet larg și trăsături regulate, lucruri rar întâlnite la copii așa mici. Un anumit context mă transformase într-un fel de fotograf al clasei la diferitele evenimente școlare. D. era genul care „era iubită” de aparatul foto, cum se spune de obicei. Pur și simplu ieșea în evidență în instantaneele pe care le împărțea cu alți colegi, vizibil mai împovărați de propria vârstă decât ea.

Pe aceeași D. nu o pot privi acum în ochi. Și îmi este cât se poate de jenă de mine însumi pentru felul în care reacționez la vederea ei. Chipul ei arată cu totul respingător după atâtea intervenții estetice. O crestătură îi străbate carnea pe o parte a feței, coborând de pe frunte peste ochi, până spre mijlocul obrazului. Celălalt ochi se închide cu greu, fiind vizibil tumefiat. Privirea i-a devenit complet inexpresivă. Pielea ei, altădată curată și strălucitoare ca a oricărui copil, este acoperită de o albeață pală și poroasă. Din părul lung, cu reflexii vag aurii, nu se mai văd decât niște cârlionți ici-colo; nu vreau să mă gândesc ca a rămas din restul. Însă gura, mai ales ea, mă îngrozește. În locul zâmbetului ei frumos de fată, buzele lasă acum impresia că nu se vor mai închide vreodată, lăsând la vedere, mult dincolo de ceea ce fusese cândva colțul gurii, dinți alb-fantomatici și neregulați.

Este Halloween.

Și a trecut un an de la Colectiv.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Mutilare fără vinovați&8221;

    • mutareainplic 31 Octombrie 2016 / 10:44

      Pe mine m-a cutremurat potrivirea aceasta a „sărbătorii” cu comemorarea. Cred că, din dorința de a ne conecta bine la vremuri, am ajuns să dăm un nou sens ideii de a nu ști stânga ce face dreapta. Ținem la ochi o mână pentru că efectiv nu putem privi scene din acea seară, nici măcar cum arată cei rămași în viață. Ăstimp cu cealaltă mână ne luăm proprii copii și ni-i facem cât mai asemănători cu aceștia.

      Apreciat de 1 persoană

    • mutareainplic 31 Octombrie 2016 / 11:46

      Nu știu, nu am răspunsuri. Am sfaturi în schimb, cu duiumul le-aș da, dar cred că oricine știe prea bine ce are de făcut. Numai că este o treabă înfiorător de grea. Mai comod este să te aliniezi vremurilor, sau chiar să pui în practică niscaiva sindrom Stockholm și să te așezi benevol pe la extreme. Pe acolo sunt și eu deseori, din păcate.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s