Pierdut şi declarat nul

Uite, iubita, o să îți dau un exemplu de decență. Că tot trăim vremuri în care adevărul se altereazӑ atât de ușor în infinitatea de puncte de vedere ale celor din jur, toate pretinzând, culmea, aceeaşi valoare eticӑ. Oarecând era parcă mai ușor să discerni.

Decența în simplitatea ei cea mai nudă poate fi așa:

Să începi prin a te împrieteni cu un om. Să îl simți aproape, la început doar pentru că s-a nimerit să îți fie în preajmă. Sӑ fie unul din puţinii cunoscuți dispus să își treacă din timpul său ca să te asculte, cu atenţie şi interes, vorbind despre lucruri pe care doreai de atâta vreme să le spui și nu prea ai avut cui. Să petreci timp cu el, de sărbători, prin vacanțe ori în zone semisălbatice, acolo unde relațiile dintre bărbați se sedimentează parcă altfel. Sӑ îl vezi uneori bucurându-se împreunӑ cu tine de puținele tale bucurii. Sӑ fie capabil sӑ te ajute când e cazul şi sӑ aibӑ înţelepciunea de a-ți accepta ajutorul atunci când simți nevoia sӑ îl oferi cuiva. Să fii primit cu inima deschisă în casa lui când ție viața nu ți-a dăruit una la fel. Să aibă încredere în tine în cele mai felurite moduri; încredere deplină, înțelegi sper. Nu mult mai este până să îți fie, ori să îi fii, amic în așa fel încât poate ați simți din când în când sprijin unul în prietenia celuilalt, cum se întâmplӑ uneori cu cei care se cunosc din copilărie.

Iar odată intrat în casa lui, sӑ nu uiţi cӑ pӑşeşti printre tӑrii şi vulnerabilitӑţi care nu îți aparţin, sӑ înţelegi cӑ nu se cade sӑ te alӑturi în niciun fel (cu atât mai mult sӑ întreţii) unor situații care au potențialul de a distruge vieți.

Atâta numai. Lucrul acesta înseamnă a fi decent.

Da, poți fi un tip săritor în toată vremea, imaginea ta poate fi una perfectă, din „om de treabă”, „inocent” și „băiat de caracter” nu te poate scoate nimeni. Poți fi toate astea și altele și mai și, dar căzând la examenul decenței, ele nu fac nici cât cel mai fetid miez al celei mai degerate cepe din cea mai putrefiindӑ groapӑ de gunoi.

Faptul în sine, că un astfel de om, unul din cei apreciați ca fiind dintre cei mai buni, ar putea avea asemenea cӑderi, pe mine, dincolo de sentimente mai fruste, mă înfricoșează de-a dreptul. Și mă face să-mi pun întrebări foarte incomode legate de om, la modul general, și de mine însumi în particular.

(Din nefericire astfel de lucruri se iartӑ greu, pentru cӑ ele se leagӑ într-atât de fӑptuitor, încât simţi cӑ ai a-l ierta pe de-a-ntregul, nu numai fapta sa. Și câte alte piedici nu sunt. Dar sӑ nu te mire: așa se întâmplӑ de fiecare datӑ când te hotărăşti sӑ faci ceea ce ştii cӑ se cade a fi făcut.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s