Ocolurile bune vin câte trei

Mai întâi că am reuşit să ne strângem prima oară după cam prea multă vreme şi să plecăm împreună spre podul de la Izvor. Ceea ce pentru o dimineață destinată tihnei şi astâmpărului este foarte, foarte mult. Mi-ar părea rău să nu îndesim astfel de ieșiri, să ajungem să ocolim indiferenți lucrurile importante. Să le scapi din vedere e cel mai ușor lucru din lume, mai ales când îți parcurgi drumurile doar în linie dreaptă. 

Apoi că am umblat câțiva kilometri printr-un început de ger molcom, mână de mână, aşa cum obișnuiam în vremuri pe care le credeam deja apuse. Și că am vorbit, am povestit şi am râs, ignorând până la uitare condiția noastră de hoinari. E drept că drumul l-am ales eu, un ocol destul de larg, dar eram, așa, liniștit și mulțumit, și mi se părea că ar fi păcat să nu o fac.

Şi, în fine, că am avut parte la un moment dat şi pe nepusă masă de un bonus venit prin intermediul unei persoane cvasi-necunoscute:

– Ia uite, ce frumoasă ești! E a dumneavoastră?

– Da.

– În ce clasă ești?

– În a ics-a.

– Măi, dar ce ochi frumoşi ai!

– …

– Semeni leit cu tati!

Când simți nevoia de a face un compliment cuiva, apăi i-l faci, chit că o iei mai pe ocolite.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s