Live

Dintr-un anumit punct de vedere, aş spune că sunt două feluri de muzicieni: cei care caută în primul rând siguranța studioului de înregistrări şi cei care îl văd pe acesta doar ca pe o etapă artistică necesară. Se cade în genere de acord cӑ în orice întreprindere e bine să existe un punct de început de la care, oprindu-te şi punându-te la cale, să poți pleca în lume aşa cum se cuvine. Aşa, cam ca la o Masă a Tăcerii, de data asta a celor care sunt încă. În pornirea aceasta primii pași sunt deseori cei mai importanţi şi nu se cade sӑ fie lӑsaţi la îndemâna hazardului. De studio nu poți scăpa în fond. Oricine ai fi, oricât de liberă ți-ar fi muzica, sunt totuşi momente în care ești constrâns să repeți constant, să închegi o echipă, să cauți să alegi dintre variațiile posibile ale interpretării, să îți pui o oarecare măsură neorânduibilului fanteziei. Sӑ treci din singurӑtatea creaţiei cӑtre altceva printr-o Poartӑ pusӑ în cale, un portal la începutul deschiderii muzicii tale cӑtre vieţile altora.

Doar cӑ studioul are în el ceva limitativ. În primul rând, aducând laolaltă formal oameni de acelaşi fel, el este rareori compatibil cu libertatea de a ieşi din propriile tipare. Studioul are o aritmetică anume căreia trebuie să i te conformezi: voci împrumutate, intensități de sunet, inflexiuni, stiluri la modă, instrumente neapărat potrivite cu tehnica audio. Acolo se decide practic ce e de făcut cu actul artistic, după ce acesta se produce, pentru a-l prezenta altora în pachetul considerat cel mai potrivit. Cu alte cuvinte nu în studio are loc creația, ci numai sedimentarea ei. Cât timp rămâi în spațiul său, eşti obligat sӑ joci dupӑ regulile sale. Îți şi oferӑ mult, desigur: o anume certitudine calitativă, posibilitӑţi tehnice altfel peste puterile oricui, felurite expertize, și nu numai muzicale, opţiuni la care nici nu te-ai fi gândit etc. Printre acestea s-ar putea strecura şi libertatea de a te sustrage oricând actului artistic în sine; şi de a reveni la el dupӑ bunul plac.

Prea-binele acesta înregimentat este, în mod evident, pe placul multora, în special al celor mai puțin înzestrați care nu vin în studio cu propria artă, ci o obțin acolo, deseori la pachet cu capabilități vocale nesperate. Participarea împreună într-o creaţie este, în sine, un act foarte nobil, de natură să îmbogățească inspirația şi care are iz universal, putând fi aflat, spre exemplu, chiar şi în câte o Biserică. Ea are totuşi are echivalentul ei prost în apelul la recuzitӑ pe post de esenţe, care se prelungeşte uneori în forma spectacolului live ca scop în sine, adică a „show”-ului. Apele se împart având de o parte cântăreți care nu pot performa în afara unei ținute sumare, a unei trupe de dans sau a unui curcubeu strident de lumini şi decibeli, iar în alta pe alții cărora le dai o chitară ori nici măcar atât şi le este suficient.

Din pӑcate, studioul vorbeşte rareori despre actul artistic şi aproape deloc despre omul din spatele lui. Sau, mai precis: se concentreazӑ prea mult pe finalitatea actului şi prea puţin pe cӑutarea sa. Într-adevӑr, când ascultӑm o piesӑ de pe un album, cât de dese sunt cazurile în care melodia continuӑ sӑ se audӑ şi dupӑ cele patru-cinci minute ale ei? De câte ori ni s-a pӑrut cӑ simțim mai mult decât o mise-en-scène, cӑ avem în schimb în fața ochilor, de nu chiar participam la ea, o poveste începutӑ cu mult înainte de momentul curent, pe care o observӑm desfășurându-se sub privirile noastre și care, cu puţinӑ şansӑ, creşte în noi apoi o vreme nedefinită, precum o Coloană a nefinirii? Cam foarte prea rar.

De aceea îmi plac îndeosebi melodiile cântate live. Este ceva anume cu ele, parcă sunt iepe scăpate în lume. În studio, dintr-atâtea modalități de a fi expresiv în propria melodie, eşti silit să alegi una singură. În concert alegerea aceasta restrictivă este mult mai laxӑ. Și ce risc uriaș nu înfruntă: improvizația să nu „țină”, sunetul să fie modest, cântărețul să nu prindă o zi bunӑ, sӑ nu fie inspirat un membru al formaţiei, sӑ nu existe compatibilitate între interpret şi instrumentişti, sӑ fie prezent publicul potrivit etc. Sunt atâtea grade de libertate, încât trebuie sӑ te consideri extrem de privilegiat atunci când totul pare “perfect”. Până și feluritele căderi, scăpări, ezitări, falseturi au împielițarea lor bună, căci de multe ori numai astfel atinge melodia resorturile intime ale receptaculilor din salӑ. Toate au a ne povesti ceva într-un fel în care face să pară că interpretul a venit el să ne vadă pe noi, că nu s-a sustras unei întâlniri care se poartă între oameni în carne şi oase şi suflet, în cuprinsul deschis nu de o melodie, ci de povestirea ei. De la care pleci numai pentru a te aşeza la altă Masă, ceva mai mică, însӑ la fel de tăcută, în care ai a recompune în cheie proprie ceea ce ai primit şi ştiut a lua.

*

Dacă este sӑ îmbrӑţişӑm pe de-a întregul interpretarea lui Constantin Noica despre ansamblul monumental al lui Brâncuşi de la Târgu Jiu (şi cine sunt eu sӑ spun altfel), cred cӑ melodia de mai jos i-ar putea fi o bunӑ exemplificare: istoricul ei, povestea versurilor, linia melodicӑ, chiar şi felul în care se încheie, aşezat, aşa cum a şi început. Mă gândesc, de exemplu, la final: muzica se estompeazӑ în nota melancolicӑ a violoncelului acompaniat de clopot, toate instrumentele se dau la o parte din fața ultimului, se retrag de pe scenӑ în linişte melancolică unul câte unul. La sfârșit de tot, rămas pe scenă este registrul clasic: violoncel, clarinet, clopot, cor. Ultimul cuvânt îl are totuşi chitara, ca o tuşӑ optimistӑ, amintind de cei care au cântat cândva şi care nu se îndurӑ încӑ sӑ se lase duşi în eternitate. Iar chitaristul își face treaba în mod onest pânӑ la capӑt. El are grijӑ sӑ imprime instrumentului un ultim impuls prelungind variaţia notei de final, deşi ştie cӑ este imposibil sӑ fie auzitӑ în salӑ. Nu are importanţӑ, o aude el.

David Gilmour – High Hopes – Live at Robert Wyatt’s Meltdown

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s