Mici picӑturi roșii

Citeam cândva o mențiune glumeață despre relativitatea procesului de amestec al substanțelor. Ideea era de a sublinia că nu în toate cazurile rezultatul final depinde de proporțiile folosite. Exemplul dat era al unei perechi de butoaie, unul de vin iar celălalt plin cu dejecții. Dacă ai fi turnat un pahar de vin în al doilea butoi, nu ai fi produs practic nicio schimbare în conținutul său. Pe de altă parte, dacӑ ai fi vărsat un pahar de dejecții în butoiul de vin, ceea ce ai fi obținut într-un final ar fi fost tot un butoi de dejecții.

Totuși, în primul caz chiar nu se produce nicio schimbare de conținut? Amestecul de substanțe nu alterează deloc esențele fiecăreia? Mă întreb fiindcă tocmai am trecut pe lângă cel mai sordid câmp cu putință. Arată teribil de părăsit, denivelat și plin de șanțuri și de gropi, cu buruieni crescând în voie prin mijlocul unor culturi încӑ nedefinite, cu gunoaie pӑrӑsite la întâmplare spre marginea strӑzii. Câmp printre ale cărui nuanțe de verde-murdar, din loc în loc, şi-au fӑcut cumva loc câteva foarte rușinoase fire de floare de mac. Roșul acela proaspăt, de neînțeles cum de poate fi (și tocmai acolo unde predomină sumbrul, decăderea, griul mundan pigmentat cu tot ce poate fi mai hâd, mai pocit, mai dezgustător, nu doar estetic, ci și olfactiv, spațiu larg și anost având insule izolate de putrefacție), trupul acesta depravat care sângerează, pătrunderea inocentă întru un cuprins al posomorârii, căldura care radiază din plantele acestea atât de firave – sunt câteva doar, nu multe, și se ivesc rărit – , toate preschimbă dintr-o dată întreg spațiul întins în fața mea, îl metamorfozează în chip vrăjit. Și iată-mă zâmbind, oprindu-mă și privind un câmp de maci.

maci_01

*

(Fotografiile sunt o frondӑ a unui copil mofturos. Nici macul roșu, nici întinderea cenușie nu mai sunt la fel dupӑ întâlnirea lor şi poate cӑ ar fi fost bine sӑ le fi pӑstrat împreunӑ. Nu ştiu sӑ spun de ce nu am fӑcut-o. Poate că pur și simplu nu m-am priceput să redau întregul. Mai rӑu de atât: nu numai cӑ am smuls astfel macii din câmpul lor, dar, luat de bucuria momentului, i-am mai şi cules.)

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Mici picӑturi roșii&8221;

  1. Poteci de dor 12 Iunie 2017 / 14:32

    Îmi plac macii tocmai pentru că reuşesc să se strecoare printre petele de gri şi acaparează totul cu roşul aprins.
    Frumoase fotografii!

    Apreciat de 1 persoană

  2. doar verde 12 Iunie 2017 / 15:04

    M-am gândit la oameni!
    In cele mai grele momente (copleşiţi de durere, suferinţă, boală), pot fi capabili de gesturi de o rară frumusețe, care să strălucească asemeni macilor !
    Cât despre fotografii, mulțumesc!

    Apreciat de 1 persoană

    • mutareainplic 12 Iunie 2017 / 15:12

      Cred că am mai spus asta și parcă tot răspunzând unui comentariu de-al tău. Și mai multă bucurie aduce să vezi că cineva își ia pentru el (cu mulțumiri, de parcă n-ar fi de ajuns!) părticele din ceea ce faci.
      Și eu, privind câmpul acela, mi-am adus aminte tot de prezența anumitor oameni printre alții.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s