ISO ş’celelalte

Clasa fiind reunitӑ pentru a treia oarӑ vara aceasta, sӑ purcedem neîntârziat cӑ avem programul încӑrcat. Programul P al aparatului foto, adicӑ.

Când plecӑm în concedii şi dorim sӑ pozӑm diferitele obiective, alegem mai de fiecare datӑ sӑ ne lӑsӑm pe mâna aparatului. Impresia generalӑ este cӑ inginerii companiei care a manufacturat obiectul respectiv au ştiut de la bun început cum sӑ îl regleze pentru a avea rezultate optime în orice situaţie posibilӑ şi nu o sӑ fim noi ӑia care sӑ se amestece în treaba lor. Prin urmare, singurul „reglaj” pe care suntem dispuşi sӑ îl facem este sӑ lӑsӑm aparatul în legea lui pe programul Auto şi-ncolo cum o vrea bunul Dumnezeu.

Aceastӑ atitudine îmi pare una total nesӑnӑtoasӑ pentru un atare brav neam de ingineri înnӑscuţi şi, în general, de oameni pricepuţi la toate. Rezultatul final este de obicei obţinerea unui numӑr impresionat de fotografii ba prea întunecate, ba prea luminoase, ba mişcate, ba mai ştiu eu cum. Scopul lecţiei de faţӑ este de a descrie cel mai comod mod de a fotografia, care sӑ implice totuşi minimal persoana şi care sӑ fie capabil de a oferi rezultate mai bune decât imprevizibila variantӑ Auto.

*

Sӑ facem mai întâi un pas înapoi, ca pentru un avânt, şi sӑ vorbim de trei elemente cu care ar fi bine sӑ vӑ obişnuiţi. Nu începe sӑ caşti, şcolerule, cӑ aista nu iaşte doarӑ o cheskiune makemakică şi nici mata nu ai ghestulӑ aplicӑţiune!

Diafragma sau apertura

Dacӑ priviţi pe obiectivul aparatului, veţi gӑsi scrise numere de genul 2.8-4.9-6.3 care se referӑ la valorile de diafragmӑ, notatӑ cu „f”. Pentru o imagine plasticӑ, sӑ ne gândim la felul în care intrӑ lumina în ochii cuiva. O femeie care tocmai a citit preţul unei genţi de firmӑ va avea în momentul respectiv ochii cei mai potriviţi pentru a primi cât mai multӑ luminӑ. La limita opusӑ s-ar putea imagina un asiatic cu ochii mici-mici şi înguşti-înguşti. Diafragma nu e ochiul, ci pleoapa. Valoarea „f” se referӑ nu la cât de mari se pot face ochii, ci la cât din pleoape se mai observӑ în timpul deschiderii lor. De aceea, o valoare micӑ a f sugereazӑ printr-un abil raţionament deductiv cӑ în ochi intrӑ multӑ luminӑ, ceea ce este aproape întotdeauna de bine.

Deocamdatӑ, singurul motiv pentru care v-aţi mai gândi la diafragmӑ este dacӑ vreţi ca în pozӑ sӑ aparӑ clar totul sau doar subiectul cu pricina. În primul caz veţi folosi un f mare, iar în al doilea cel mai mic f cu putinţӑ.

f8 (mare) f4 (nu foarte mic, dar am fost ajutat de zoom)
 Programul P - f mare Programul P - f mic

Viteza de declanşare

Este vorba de viteza cu care aparatul face efectiv poza. La valori de genul 1/3200 secunde (adicӑ a 3200-a parte dintr-o secundӑ) instantaneul este practic instantaneu. Dar aceasta este o valoare extremӑ. De obicei se folosesc valori mai puţin rapide, ca 1/800, 1/400, pânӑ se ajunge la 1/30 secunde, 1/20, 1/10, 1 secundӑ, 2 secunde şi tot aşa. De exemplu, „2 secunde” înseamnӑ cӑ din momentul în care apӑsaţi butonul de declanşare, aparatul înregistreazӑ tot ce trece prin faţa obiectivului în cele douӑ secunde şi pune totul într-o singurӑ pozӑ.

Prin urmare, dacӑ veţi dori sӑ fotografiaţi ceva ce se mişcӑ, cum ar fi un vehicul sau propriul copil (au viteze comparabile), ar fi nevoie de valori rapide de cel puţin 1/250s. Pe de altӑ parte, pentru efecte fantomatice, alungiri şi altele asemenea, se pot încerca valori de 1/10s sau chiar mai lente de atâta.

1/200s (suficient pentru a „opri” mişcarea) 1/4 s (cascada pare mӑtӑsoasӑ)
 Programul P - viteza mare  Programul P - viteza mica

ISO

Ochiii celor de mai sus, sunt toţi la fel de sensibili? Nu sunt. Despre asta vorbeşte şi ISO, despre cât de sensibil poate fi senzorul aparatului pentru a prinde şi cel mai mic strop de luminӑ. Valorile ISO pornesc de la 80 sau 100 şi urcӑ dincolo de 1600. E bine sӑ avem valori mari de ISO pentru a avea poze luminoase chiar dacӑ lumina e puţinӑ, numai cӑ de la un punct încolo apare în imagine „zgomotul”, echivalentul „puricilor” de pe ecranul televizorului.

ISO 80 (ziua la ora 12) ISO 800 (noaptea la ora 12)
 Programul P - ISO mic Programul P - ISO mare

Citind despre toate astea, devine mai clar ce îi cerem aparatului sӑ facӑ în locul nostru? Trebuie sӑracul sӑ stabileascӑ de unul singur ce sensibilitate ISO e potrivitӑ cu ambientul, cât de mult sӑ deschidӑ diafragma şi cu ce vitezӑ ar trebui sӑ fotografieze subiectul, indiferent dacӑ noi dorim sӑ facem o pozӑ familiei, unei plaje, unui biciclist sau unor tablouri dintr-un muzeu, ziua sau seara, înӑuntru sau afarӑ în soare. Nu mai bine ne folosim noi de aparat ca de o unealtӑ de a cӑrei bunӑ utilizare sӑ fim ceva mai conştienţi?

*

Iatӑ cei mai simpli paşi prin care se poate utiliza un aparat foto oarecare şi avea în acelaşi timp senzaţia cӑ fotografiem, nu pozӑm.

Pasul 1. Pregӑtire aparat

– Trecem mai întâi aparatul pe programul semi-automat P, folosind rotiţa respectivӑ.

– Setӑm din aparat o valoare ISO. Pentru aceasta sӑ privim în jur. Este soare sau luminӑ foarte puternicӑ? ISO 100 este suficient. Sunt ceva nori, suntem într-o încӑpere bine iluminatӑ? ISO 200. Se lasӑ seara? ISO 400 sau 800. Și tot aşa, pornim de la cele mai mici valori potrivite cu lumina din jur.

Asta este tot. Pregatirea se face o singurӑ datӑ la început, iar mai apoi se mai intervine asupra ISO doar dacӑ se mai schimbӑ lumina. Mai departe suntem ca printre negri mititei: am scӑpat de unul (ISO) şi mai avem doar doi.

Pasul 2. Fotografiere propriu-zisӑ

Sӑ privim subiectul de fotografiat prin vizor sau direct în ecran. În programul P, de fiecare datӑ înainte de a face poza, pe ecran apare afişatӑ perechea diafragmӑ-vitezӑ de declanşare pe care a calculat-o aparatul. O fi bunӑ perechea cu pricina? Pӑi, ce vreau sӑ fotografiez? Sӑ spunem cӑ este vorba despre un subiect în mişcare. Sӑ verific viteza afişatӑ de aparat: 1/250s. Este suficient de rapid, mulţumesc, urmӑtoarea fotografie. Ce vitezӑ este acum afişatӑ? 1/20s. Nu înţeleg de ce acum este diferitӑ de adineaori, dar presupun cӑ aşa se întâmplӑ cu programele astea automate. Oricum este mult prea lentӑ, poza va ieşi „mişcatӑ”. O modific eu singur la 1/250s într-o clipӑ. Ce ciudat, aparatul a modificat în acelaşi timp f-ul. De parcӑ înmulţite sau adunate împreunӑ ar trebui sӑ dea mereu acelaşi rezultat. În fine, oricum nu mӑ interesa diafragma, important este sӑ se vadӑ bine subiectul meu care se mişcӑ. Urmӑtoarea fotografie: o floare. Parcӑ mi-aş dori sӑ se vadӑ doar floarea în clar, nu şi iarba din jurul ei. Caut valoarea f de data asta şi vӑd cӑ aparatul îmi propune f11, adicӑ pe dos faţӑ de ce vreau (vezi asiaticul de mai sus). Dacӑ era mӑcar f4 era bine; aşa cӑ îl modific eu, tot într-o clipӑ. Din nou, observ cӑ aparatul mi-a modificat şi el în paralel viteza. Nu-i bai, viteza poate fi mai lentӑ, se putea şi mai rӑu. Mai departe, intru într-un club şi mӑ cuprinde brusc dorinţa de a fotografia o madonӑ localӑ. Înӑuntru lumina e mult mai slabӑ şi, cum s-au schimbat condiţiile, chiar la intrarea în clӑdirea de culturӑ, înainte de orice cresc ISO la 800 sau 1600. Abia apoi pornesc sӑ fotografiez. Dupӑ o vreme de pozat una-alta sunt dat ies din nou afarӑ. Între timp observ cӑ s-a lӑsat seara, aşa cӑ las valoarea ISO la 800.

Punând în practicӑ acestea, iatӑ mai jos douӑ fotografii realizate în interiorul bisericii cetate din Biertan. La prima uitasem cӑ veneam de afarӑ şi aparatul rӑmӑsese cu o valoare ISO micӑ. A doua e cu ISO potrivit pentru interior. Alte setӑri peste cele calculate automat de aparat nu am gӑsit potrivit a le face.

ISO 200 ISO 800
 Programul P - ISO mic2 Programul P - ISO mic2

Cam aşa se desfӑşoarӑ o sedinţӑ foto pentru profani-avansaţi ca domniile noastre. În majoritatea cazurilor, dupӑ pregӑtirea aparatului nu se intervine mai deloc. Uneori însӑ el propune o pereche diafragmӑ-vitezӑ de declanşare cu valori prea mici ori prea mari pentru o pozӑ bunӑ şi nimic din ce schimbӑm nu pare a ajuta. Atunci, chiar înainte sӑ renunţӑm bosumflaţi la tot şi sӑ ne întoarcem bombӑnind la programul Auto, putem sӑ creştem ISO câte un pas şi sӑ reluӑm încercarea de a seta aparatul cum ne dorim. Sau, în ultimӑ instanţӑ, sӑ folosim blitz-ul.

*

Și cu aceasta, lecţia s-a terminat. Vӑ urez sӑ faceţi numai fotografii în care sӑ puneţi oleacӑ de efort şi sӑ nu uitaţi aceste idei simple, tocmai bune pentru a ajunge ştiudent emininke:
– Programul P.
– ISO potrivit cu lumina ambientalӑ.
– Dacӑ subiectul se aflӑ în mişcare.
– Dacӑ vreau sӑ am doar subiectul în focus sau, dimpotrivӑ, tot ce apare în pozӑ.

No, mereţi acu şi sӑ ne vedem cu ghine!

Anunțuri

La firul ierbii (2): Melcul

Bunӑ dimineaţa, clasӑ!

Bunӑ dimineaţa şi ţie, draga mea cursantӑ! Aş vrea astӑzi sӑ continuӑm lecţia precedentӑ cu un alt exemplu legat de ceea ce discutam. Dar, cum bӑnuiesc cӑ atât tu cât şi cinstitul auditoriu priviţi lecţia, ca mai totdeauna, cu ochii pe jumӑtate închişi sau cu o sprânceanӑ ridicatӑ, dupӑ cum îi e firea fiecӑruia, sӑ apelӑm la un mic truc şi sӑ povestim mai întâi.

Se spune cӑ într-o zi poliţia pӑdurii a fost chematӑ de urgenţӑ la marginea unei bӑlţi pentru un caz de tâlhӑrie. Când au ajuns la locul faptei, au gӑsit zӑcând pe jos într-o baltӑ de mucus un melc care arӑta ca vai de el: bӑtut zdravӑn, cu cochilia spartӑ şi antenele rupte sau îndoite. Melcul a fost cules de o ambulanţӑ, în timp ce poliţistii au luat declaraţiile martorilor care susţineau cӑ atacul fusese unul îndelungat, decusearӑ pânӑ-n zori, şi cӑ de vinӑ ar fi douӑ infame broaşte ţestoase.

– Spune-ne ce s-a întâmplat, l-au întrebat poliţiştii pe melc la spital dupӑ ce acesta s-a trezit din comӑ.
– Habar n-am, îngӑimӑ melcul, totul s-a petrecut atât de repede!

(Ne-am mai destins puţin? Pare acum lecţia, în mod ciudat, mai atractivӑ? Sӑ continuӑm atunci.)

Prin urmare, dacӑ te-ai plimba la pas domol, având un mobil în mânӑ în lipsӑ de altceva mai bun, şi ai privi la firul ierbii în cӑutarea a ceva de fotografiat, un melc ar pӑrea a fi un candidat ideal. Florile, precum cele din articolul precedent, au neplӑcutul obicei de a se lӑsa legӑnate de vânt şi de a fugi ruşinate din orice cadru, ceea ce înseamnӑ cӑ a le poza devine o continuӑ iritare. Dar un melc, ce probleme ar putea sӑ îţi punӑ? Nu este ca şi când ar putea sӑ îl batӑ vântul, sӑ o ia la fugӑ sau sӑ își ia zborul!

În fapt, în ciuda unei generale pӑreri profane, un melc chiar se mişcӑ şi o face suficient de repede încât sӑ scoatӑ în evidenţӑ atât limitele camerei foto de telefon, cât şi propria capacitate de rӑbdare. A-l ţine, de exemplu, în focusul leneş al mobilului te face sӑ pufneşti repede în râs pe mӑsurӑ ce treaba se dovedeşte a fi mai complicatӑ decât credeai. Apoi, un melc nu pӑşeşte peste, ci mai degrabӑ se strecoarӑ prin vegetaţia de la sol. Aceasta înseamnӑ o dificultate în plus de vrei sӑ îl încadrezi pe de-a întregul, fӑrӑ sӑ se interpunӑ vreun fir de iarbӑ ori vreo floare exact în dreptul cochiliei sau a vreunei antene.

Dar cum vorba lungӑ e ceva de evitat într-o lecţie ce se doreşte a pӑrea interesantӑ, priveşte mai jos ce fotografii ai putea obţine cu oarecare rӑbdare ținând mobilul la nivelul solului.

melc-in-iarba-01

melc-in-iarba-02  melc-in-iarba-03  melc-in-iarba-04

(Poate te-ar interesa sӑ afli şi cӑ mi-a luat cam 3 minute sӑ fac 9-10 poze. Rata de succes e destul de bunӑ pentru un codobelc care nu stӑtea deloc locului!)

Te aştept deci… îmi cer scuze, vӑ aştept deci pe toţi sӑ încercaţi sӑ vӑ coborâţi cât mai mult în lumea subiectului fotografiat şi sӑ nu uitaţi cӑ o coborâre ca aceasta se face cu insistenţӑ şi cu multӑ răbdare, cӑci este în fond o pӑtrundere, o privire dintr-un alt punct de vedere şi, prin urmare, o descoperire.

Spor la fotografiat!

La firul ierbii

Bine ai venit la cursul de fotografie!

Te rog sӑ te aşezi comod, sӑ îți aranjezi rochiţa înfloratӑ (credeai cӑ nu ştiu cӑ îți aduce aminte de ştim noi doi cine?) şi sӑ fii cât se poate de atentӑ la lecţie. Va fi foarte scurtӑ, însӑ oamenii înţelepţi ştiu bine cӑ uneori o judecatӑ aleasӑ poate veni şi în doze mici. Oare nu suntem noi cei care îmbrӑţişӑm într-o simplӑ fotografie oameni, oraşe, munţi, spaţii şi, peste toate, întregul nostru gând? Aşa vom face şi astӑzi, vom cuprinde o idee în doar câteva minute.

Sӑ începem aşadar, cӑ acuşi se sunӑ.

Una dintre cele mai frecvente greşeli ale unei tinere fotografe este cӑ pozeazӑ stând în picioare. O adevӑratӑ grozӑvie: decât stând şi, pe deasupra, decât în picioare! Noteaz-o, te rog, cӑci fӑrӑ a o înţelege sunt puţine şanse de a ajunge o maestrӑ fotograf! O adevӑratӑ fotografӑ este în primul rând o gimnastӑ. Pentru a face o pozӑ bunӑ trebuie sӑ te mişti în jurul subiectului, în susul şi josul sӑu, de-a latitudinea şi de-a longitudinea, de nu chiar sӑ intri la propriu în interiorul lui atunci când se poate. Sӑ cauţi adicӑ cea mai bunӑ imagine a sa şi sӑ o faci în mod activ. Sӑ fii precum Picasso care se pare cӑ nu se hotӑra niciodatӑ dacӑ sӑ picteze o figurӑ din faţӑ sau din profil (şi, obosit de atâta consum nervos, le punea pe amândouӑ deodatӑ).

Nu ştii cӑ lucrurile materiale pe care le fotografiezi sunt încӑrcate de viaţӑ şi de simbolism şi cӑ ele înseamnӑ mai mult decât ni se aratӑ? Dacӑ nu ştii, vei învӑţa. Este şi aşa pӑcat sӑ nu poţi sӑ scoţi la ivealӑ spiritul unui obiect, dar şi mai rӑu este sӑ arӑţi doar o perspectivӑ a lui dintr-atât de multe posibile. Mai ales cӑ fiecare vede exact aceeaşi parte a lucrului ca şi tine, iar tu ar trebui sӑ îți doreşti sӑ înveţi de a te exprima în mod original. Nu mӑ crezi? Uitӑ-te la toţi cei din jurul tӑu care ţin în mânӑ un aparat de fotografiat: stau în picioare exact lângӑ tine.

Ce spui? Nu, pentru a învӑţa sӑ faci fotografii nu îți trebuie nici-un aparat foarte scump. Aş spune cӑ în primul rând nu îți trebuie un astfel de aparat. Nici nu ai şti cum sӑ îl foloseşti şi ai fi repede frustratӑ. Trebuie doar ca data viitoare când vei fotografia sӑ îți aminteşti de cele despre care vorbim acum.

Uite, ca sӑ te conving ce simplu este sӑ obţii cu mâna ta poze care sӑ te uimeascӑ cu frumosul lor, promit cӑ ne vom uita la poze obişnuite, nu la fotografii premiate prin reviste. Sӑ presupunem, de exemplu, cӑ privim acest câmp cu flori. Ce frumos este sӑ îl priveşti în realitate – iar persoana respectivӑ l-a fotografiat de la înӑlţimea ochilor! Asta înseamnӑ cӑ poza nu va atrage decât preţ de o clipӑ privitorul.

Perspective1

Dar dacӑ s-ar fi lӑsat sӑ cadӑ pe vine, atâta doar, ar fi avut dintr-o datӑ o altӑ perspectivӑ a câmpului de flori.

Perspective2

Iatӑ acum aceastӑ floare, fotografiatӑ şi ea tot de sus.

Perspective3

Aşa o floare frumoasӑ şi… de fapt, acum îmi dau seama cӑ aş fi putut fi mai inspirat în a alege un contra-model. În fine, chiar şi aşa, cu foarte puţinӑ imaginaţie ar fi putut sӑ fie şi mai interesantӑ.

Perspective4

Aici e vorba despre o altfel de… perspectivӑ a perspectivei, pe care o vom lӑmuri altӑdatӑ. Uite, între timp am gӑsit un exemplu mai bun. O floare fotografiatӑ de deasupra ei, probabil din dorinţa de a i se vedea mai bine toate petalele deodatӑ.

Perspective5

Ceea ce ai fi putut face ar fi fost sӑ te culci alӑturi în iarbӑ şi de la o atare înӑlţime a celei mai umile gâze, sӑ cauţi privind cӑtre cer. Și atunci ai fi avut poate parte de o altfel de privelişte, pe care nu mulţi ajung sӑ o vadӑ.

Perspective6

Ca sӑ rezum aceastӑ modestӑ lecţie, nu uita deci sӑ te plimbi în jurul subiectului pe care vrei sӑ îl fotografiezi şi sӑ cauţi sӑ îi descifrezi tainele. Și nu mӑ refer numai la flori; un alt exemplu bun sunt copiii, dar şi animalele, clӑdirile, obiectele din jur şi orice altceva. Încearcӑ sӑ îți aduci aminte câte fotografii cu copii sau cӑţei ai vӑzut şi cum toate îi privesc pe aceştia de undeva de sus. De ce sӑ nu îi vadӑ din faţӑ, de exemplu? De ce nu dintr-o parte, sau din spate pentru a privi şi noi cele privite de ei?

Nu conteazӑ dacӑ ai în mânӑ un aparat scump sau unul ieftin, ori chiar un telefon mobil. Acestea sunt amӑnunte mai puţin importante. Mai utilӑ pentru o fotografӑ în devenire este ideea cӑ în lumea materialӑ totul stӑ în mod natural ascuns de noi, dar nu dintr-o dorinţӑ de a ne respinge, ci pentru a ne invita sӑ le descoperim aşa cum sunt şi nu cum par.

Și cu aceastӑ micӑ idee pseudofilozoficӑ, lecţia noastrӑ s-a terminat!

Perspective7